Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCLXXIII): Începuturile învăţământului teologic greco-catolic în Transilvania (I)

Istoria creştinismului (MCCCLXXIII): Începuturile învăţământului teologic greco-catolic în Transilvania (I)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 20 Noiembrie 2009

În Biserica Greco-Catolică din Transilvania învăţământul teologic organizat a început la jumătatea secolului al XVIII-lea, după ce problema înfiinţării unui seminar la Blaj s-a pus în sinodul eparhiei, convocat de episcopul Inochentie Micu în anul 1738. Însă, abia în 1754, episcopul Petru Pavel Aaron a înfiinţat primele şcoli în Mănăstirea „Sfânta Treime“ din Blaj ce flanca pe trei laturi catedrala. Aceste instituţii cuprindeau „şcoala de obşte“, ceea ce corespunde, în termeni actuali, şcolilor primare sau elementare, condusă de dascălul Constantin Dimitrievici. Pe lângă aceasta, mai exista una „a limbilor şi ştiinţelor“ sau „latinească“, din care s-a dezvoltat gimnaziul de două clase, o şcoală „de preoţie“, pregătitoare pentru cei ce doreau să devină preoţi sau călugări, şi un seminar unde studiau aproximativ 20 de bursieri, fără a fi însă obligaţi să urmeze carieră clericală. Petru Pavel Aaron a mai întemeiat în anul 1760 şi un al doilea seminar, numit diecesan, episcopesc sau „seminarul lui Aaron“, în Mănăstirea „Bunavestire“ de la reşedinţa sa. În cadrul acestui seminar studiau un număr de 12-24 de bursieri, care urmau să se călugărească, toţi susţinuţi financiar de episcopul fondator. Samuil Micu, elev la seminarul pentru călugări, scrie că episcopul Aaron întreţinea pe cei 300 de elevi al şcolilor blăjene „cu pâine şi la praznice şi cu fiertură, şi pre unii şi cu haine şi cu cărţi“. Episcopul a purtat o grijă deosebită Seminarului din Mănăstirea „Bunavestire“, pe seama căruia a cumpărat moşia Cut (jud. Alba), i-a oferit veniturile tipografiei eparhiale şi altele. Numărul redus al elevilor-călugări (din cauza postului prea aspru) a dus la contopirea lui cu Seminarul „Sfânta Treime“, în 1781. Acelaşi episcop a întemeiat 53 de şcoli româneşti, în protopopiatele Făgăraşului, Veneţiei, Sadului, Calborului, Gheorgheni, Trei Scaune, Armeni, Sânmărtinu de Câmpie şi Mureş.