Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCLXXI): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina în perioada 1775-1918 (XV)

Istoria creştinismului (MCCLXXI): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina în perioada 1775-1918 (XV)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 22 Iulie 2009

După moartea episcopului Eugenie Hacman al Bucovinei, survenită la 31 martie/12 aprilie 1873, după puţin timp, împăratul a numit ca mitropolit pe arhimandritul Teofil Bendela, vicarul general al eparhiei (12 noiembrie 1873). Teofil Bendela s-a născut la data de 8 mai 1814, în Cernăuţi. A urmat studii liceale şi teologice la Cernăuţi, cu rezultate excepţionale. S-a călugărit în anul 1836. Este apoi trimis să-şi perfecţioneze studiile teologice la Universitatea din Viena (1836-1838). Este hirotonit ierodiacon în anul 1838, apoi activează la Seminarul clerical din Cernăuţi mai întâi ca prefect de studii (1838-1840) şi apoi ca rector (1840-1857). În anul 1840 este hirotonit ieromonah. Episcopul Eugenie Hacman îl aduce în cadrul administraţiei eparhiale, numindu-l în funcţiile de arhimandrit diecezan şi vicar general al Episcopiei Bucovinei (1857-1873). S-a remarcat ca un cărturar şi pedagog cu experienţă, precum şi ca luptător pentru drepturile românilor în Imperiul Habsburgic. A fost hirotonit arhiereu în Catedrala mitropolitană din Sibiu, la 21 aprilie 1874, de către mitropolitul Procopie Ivaşcovici şi episcopul Miron Romanul de la Arad. După instalare, a plecat la Viena, unde a convocat pe sufraganii săi din Zara şi Cattaro într-un „sinod mitropolitan“, întocmindu-se Regulamentul Sinodului, aprobat de împărat în anul 1884. În timpul arhipăstoririi sale de un an, mitropolitul Teofil a obţinut sporirea salariului preoţimii de mir (congrua) şi al clerului monahal. A dispus apoi să se introducă în eparhie scrierea cu litere latine, în locul celor chirilice, menţinute cu îndârjire de Hacman. A încercat să convoace şi Congresul bisericesc, dar a fost amânat mereu de guvernatorul Bucovinei. A murit subit în Boemia, la 21 iulie 1875, fiind îngropat în Capela mitropolitană din Cernăuţi, alături de Dosoftei Herescu.