Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCXCI): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (XIV)

Istoria creştinismului (MCCXCI): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (XIV)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 17 August 2009

După trecerea la cele veşnice, la 4 august 1844, a arhiepiscopului Dimitrie Sulima, al treilea cârmuitor al Bisericii basarabene a fost arhiepiscopul Irinarh Popov (1844-1858), originar din Eparhia Kursk, magistru în teologie de la Academia din Petersburg, fost episcop de Riga. Pentru Basarabia, a fost considerat reprezentantul tipic al regimului de centralism şi de birocratism din viaţa bisericească din Rusia. El a desăvârşit organizarea Bisericii din Basarabia după sistemul rusesc. Se pare că, încă din timpul lui Dimitrie Sulima, preoţii români au început să poarte reverende cu croială specific rusească şi cruci pastorale, aşa cum au numai preoţii ortodocşi din Rusia, să folosească pe alocuri limba slavonă în slujbe. Numele multor preoţi români au început să fie rusificate încă din anii când se găseau în seminar. În a doua jumătate a secolului întâlnim preoţi români, cu numele de Danilevschi, Laţcov, Florov, Cernovanov, Vlaicov, Stoicov, Popovschi şi altele. Se urmărea şi căsătoria absolvenţilor cu fete rusoaice şi ucrainence, în vederea rusificării familiilor preoţeşti. În timpul arhipăstoriei sale s-a construit foarte mult. La sfârşitul păstoriei lui, în 1858, în eparhie erau 565 de biserici de mir, dintre care 314 din piatră şi 551 din lemn, la care se mai adăugau 36 de paraclise şi 34 de biserici în 21 de mănăstiri. În timpul lui au fost retrocedate Moldovei 94 de biserici, care au fost cuprinse în noua Eparhie românească a Dunării de Jos, cu scaunul episcopal la Ismail. În anul 1858 a apărut ziarul oficial al Bisericii basarabene „Vestitorul Eparhiei Chişinăului şi Hotinului“, cu text paralel, român şi rus. S-au luat măsuri pentru îmbunătăţirea mijloacelor de existenţă a clerului, dar şi pentru ridicarea nivelului său cultural. În perioada 1853-1857 a zidit două clădiri pe seama seminarului, cu mijloace proprii şi cu ajutoare din partea unor mănăstiri, în care au fost instalaţi aproximativ 175 de elevi bursieri (interni).