Istoria creştinismului (MCCXLII): Filantropia în Moldova (X)

Cezar ţăbârnă, 15 Iunie 2009

Cel dintâi spital din Moldova a fost cel din Suceava, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca. Acest spital îşi are începutul în 1619, aşa cum rezultă dintr-un document emis de domnitorul Gaşpar Graţiani (1619-1620) la 17 mai 1619, document prin care mitropolitul Moldovei primea un loc domnesc în Suceava, tocmai în scopul de a ridica un spital. Nu se ştie câtă vreme a funcţionat acest spital, ultima menţiune despre el datează din 1641. Cel mai important spital din Moldova, nu atât ca vechime cât mai ales din punctul de vedere al continuităţii şi capacităţii de a primi bolnavi, a fost cel care poartă numele unui mare sfânt din Biserica primară - Sfântul Spiridon. Deşi majoritatea istoricilor consideră anul 1757 ca dată a înfiinţării Spitalului „Sfântul Spiridon“, bazele acestui aşezământ filantropic au fost puse încă din 1734, odată cu înfiinţarea Lazaretului de la Bucium. Valurile de ciumă abătute asupra Moldovei în prima jumătate a secolului al XVIII-lea au determinat apariţia primelor forme de organizare sanitară: izolare preventivă şi carantină. Astfel, domnitorul Grigore Ghica împreună cu fiul său, Matei, zidesc în Pietrăria Buciumului, cu acordul epitropului Ştefan Bosie, pe locul unei bisericuţe din lemn, un schit din piatră „ca să fie acolo spital de izolare pentru ciumaţi“. În anul 1743, Ştefan Bosie îşi continuă demersul în chiar centrul Iaşului, cumpărând mai întâi de la Apostol Peret (1743), apoi de la Gheorghe Carp (1751) „case şi loc pe uliţa Hagioaiei“ (actualul bulevard Independenţei), punând, odată cu piatra de temelie a bisericii, şi bazele Ospiciului „Sfântul Spiridon“ din Iaşi. Prin buna înţelegere şi cu cheltuiala sa, Ştefan Bosie cumpără şi alte terenuri din vecinătate, ideea fiind sprijinită atât de domnitorii Moldovei, cât şi de alţi boieri cu dare de mână, primele donaţii fiind făcute de N. V. Kogălniceanu, Vasile Ruset şi Anastasie Lipscanul.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!