Istoria creştinismului (MCCXXVIII): Viaţa mănăstirească în Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (III)

Cezar ţăbârnă, 26 Martie 2009

În viaţa Bisericii Ortodoxe Ruse s-au distins în secolul al XIX-lea, prin viaţa monahală, unii sfinţi şi stareţi ai unor mănăstiri. Dintre aceştia cei mai importanţi sunt stareţii Mănăstirii Optina, Macarie († 1866) şi Ambrozie († 1891), stareţii Leonid, Ignatie Briancianinov, Sfântul Ioan de Kronstadt († 1908) ş.a. Sfântul Ambrozie, pe numele de mirean Alexandr Mihailovici Grenkov, s-a născut la 23 noiembrie 1812, într-o familie de credincioşi din regiunea Tambov. După şcoala primară, studiază la seminarul din Tambov. În anul 1835, pe când se afla la seminar, Alexandr Mihailovici se îmbolnăveşte foarte grav. Despre această perioadă Ambrozie mărturiseşte: „Am făgăduit Domnului că, dacă mă va face sănătos şi mă va ridica din patul de boală, voi merge la mănăstire negreşit“. S-a însănătoşit în chip miraculos, dar hotărârea de a merge la mănăstire l-a înfricoşat. La terminarea studiilor, s-a întors în satul natal, unde a lucrat ca profesor. Dar chemarea Domnului a venit în chip minunat. Într-o zi, plimbându-se prin pădure, a auzit un glas: „Dă slava lui Dumnezeu, ţine-te aproape de Dumnezeu“. Această chemare dumnezeiască l-a determinat să-şi învingă nehotărârea şi a cerut sfat duhovnicesc unui pustnic cunoscut pentru învăţăturile sale, părintele Ilarion, care l-a îndemnat să meargă la Mănăstirea Optina. În 1839, Alexandr a intrat ca frate în Mănăstirea Optina, unde a fost primit de stareţul Leonid. A fost tuns în monahism în anul 1842, primind numele Ambrozie, în cinstea Sfântului Ambrozie al Milanului. Trei ani mai târziu, în 1845, a fost hirotonit ieromonah (preot călugăr), însă nu avea să slujească pentru multă vreme la altar, din cauza unei boli chinuitoare care îi va şubrezi sănătatea pentru tot restul vieţii. Darurile cu care Dumnezeu l-a înzestrat erau atât de mari încât mulţimi se adunau zilnic la coliba lui smerită din mijlocul Rusiei. Printre aceştia erau scriitorii Dostoievski, Tolstoi, Leontiev şi Soloviev. Dostoievski a fost atât de impresionat de pelerinajul său la Optina şi la Bătrânul Ambrozie încât a scris ultimul şi cel mai mare roman al său - „Fraţii Karamazov“, cu scopul de a prezenta chipul duhovnicesc al Mănăstirii Optina şi pe Bătrânul Ambrozie. În iunie 1988, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a trecut în rândul sfinţilor pe Ambrozie, stabilind ca zi de prăznuire 10 octombrie, ziua trecerii sale la cele veşnice.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!