Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCDXV): Legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Ortodoxă Rusă între 1821-1918 (IV)

Istoria creştinismului (MCDXV): Legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Ortodoxă Rusă între 1821-1918 (IV)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 15 Ianuarie 2010

În perioada 1821-1918 legăturile bisericeşti româno-ruse s-au consolidat prin bursierii români care au studiat în academiile şi seminariile teologice ruseşti. Datorită acestor tineri care şi-au făcut studiile teologice în Rusia, a crescut şi numărul lucrărilor teologice ruseşti traduse în româneşte. În ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea s-au tradus câteva tratate ale marilor teologi ruşi: „Introducerea în teologia ortodoxă“ (Bucureşti, 1885) şi „Teologia dogmatică ortodoxă“ ale mitropolitului Macarie Bulgakov al Moscovei (2 vol., Bucureşti, 1886-1887), amândouă traduse de Gherasim Timuş (din limba franceză), „Dreptul bisericesc“ al lui I. S. Berdnicov, tradus de Silvestru Bălănescu (Bucureşti, 1892), „Dogmatica“ lui Silvestru de Canev, tradusă tot de Silvestru Bălănescu, ajutat de alţi foşti bursieri în Rusia (5 vol., Bucureşti, 1896-1906), şi „Apologetica“ lui N. P. Rojdestvenschi, tradusă de Constantin Nazarie (2 vol., Botoşani-Fălticeni, 1897). S-au tradus, din limbile rusă şi franceză câteva din lucrările lui Alexandru Scarlat Sturza (1791-1854), care a trăit în Rusia: „Epistolii sau scrisori despre datoriile sfinţitei dregătorii preoţeşti“ (2 vol., Iaşi, 1843) şi „Învăţături religioase, morale şi istorice“ (Iaşi, 1844), amândouă de Filaret Scriban, „Duplul paralel sau Biserica în faţa papităţii şi a reformei veacului XVI“ (Iaşi, 1851), de Neofit Scriban. Filaret Scriban a mai tradus, după o versiune rusă, „Mărturisirea Ortodoxă“ a lui Petru Movilă (Neamţ, 1844 şi 1864, Iaşi, 1874), primele ediţii în Moldova. Au fost traduse în ruseşte şi câteva opere teologice româneşti: „Compendiul de Drept canonic“ al lui Andrei Şaguna, tradus după versiunea germană şi tipărit la Petersburg în 1872, „Papismul şi starea actuală a Bisericii Ortodoxe din România“, a lui Melchisedec, tradusă de protopopul basarabean Nicolae Laşcov (Laşcu) şi tipărită la Kiev în 1884 ş.a.