Istoria creștinismului (MXVI): Nicodim Munteanu (1939-1948), patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (VI)

Cezar ţăbârnă, 12 Iulie 2008

În anul 1909, episcopul Pimen Georgescu a fost ales mitropolit al Moldovei. Acesta l-a luat şi pe ucenicul său, arhimandritul Nicodim, care sufleteşte era foarte legat de Iaşi. Aici, în perioada 1909-1912, va activa ca vicar al Mitropoliei, continuându-şi activitatea începută la Galaţi, pe toate planurile. În mai 1909, a fost ridicat la treapta de arhiereu, cu titlul de Băcăuanul, primind, totodată, şi sarcina de egumen al Spiridoniei. La Iaşi, în noua slujire, a început activitatea de organizare şi îndrumare a mănăstirilor din Moldova, pe care le cunoştea foarte bine. O grijă deosebită a arătat faţă de Mănăstirea Cetăţuia, pe care a transformat-o în şcoală călugărească. De asemenea, s-a îngrijit şi de atelierele de ţesătorie din mănăstirile de călugăriţe. A participat la conferinţele preoţeşti şi la organizarea filialelor din Moldova ale „Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române“, ale Societăţii „Ocrotirea copiilor cu rele apucături“ şi ale Societăţii orfanilor de război. De asemenea, a vizitat parohiile din eparhie, în special pe acelea în care se impunea prezenţa ierarhului. Peste câţiva ani, în anul 1912, după retragerea din scaun a mitropolitului primat Atanasie Mironescu, arhiereul Nicodim Băcăuanul a fost propus pentru scaunul de Mitropolit primat la Bucureşti. A refuzat însă această înaltă slujire, dar a acceptat scaunul Eparhiei Huşilor, socotindu-l mai potrivit pentru el. Această eparhie rămăsese vacantă prin trecerea episcopului Conon Arămescu Donici ca mitropolit primat (ales la 12 februarie 1912). Vestea alegerii sale la Huşi a fost reflectată de „Revista Teologică“ din Sibiu astfel: „Cel mai bun cărturar din corpul vlădicesc, ce a scris o mulţime de opere, mai ales traduceri şi prelucrări din ruseşte“. Printre primele preocupări ale noului episcop de Huşi s-a numărat aceea de a restaura Reşedinţa episcopală.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!