La Johannesburg, în Africa de Sud, românii vor să construiască o biserică a lor

Augustin Păunoiu, 08 Mai 2009

Una dintre preocupările constante ale Patriarhiei Române, după alegerea actualului ei Întâistătător în anul 2007, a fost grija faţă de comunităţile româneşti din străinătate. Pentru ca ei să nu se simtă ai nimănui, pentru a întări sentimentul şi identitatea naţională, Părintele Patriarh Daniel a accentuat rolul pe care Biserica poate şi trebuie să-l joace în viaţa românilor care locuiesc în număr mare în străinătate. De aceea e nevoie să fie cât mai bine cunoscută situaţia parohiilor româneşti din diasporă, pentru că multe dintre ele sunt la început de drum, având nevoie de sprijin, cum este şi cazul celei din Africa de Sud, despre care va fi vorba mai jos.

În contextul schimbărilor din ţara noastră, când tot mai mulţi români au emigrat în Occident pentru a găsi locuri de muncă acceptabil plătite, numărul celor plecaţi peste hotare este unul foarte mare. În consecinţă, şi nevoile religioase au crescut. Astfel, fie că este vorba de ţări sau zone mai apropiate de noi, Serbia, Basarabia, sau din Occident, Italia, Danemarca, fie ţări extra-europene, Japonia, Siria, Africa de Sud, misiunile româneşti au drept scop asigurarea asistenţei religioase şi întreţinerea spiritului naţional prin promovarea valorilor culturale tradiţionale.

„Prima dată au venit la biserică 33 de persoane…“

Trimis de Biserică ca preot misionar în Africa de Sud, unde există parohia românească „Sfântul Apostol Andrei“, în cel mai mare oraş al ţării, Johannesburg, părintele Răzvan Tatu, în vârstă de doar 30 de ani, a ajuns acolo în 23 februarie 2009.

Pentru început a luat legătura cu românii rezidenţi. „Am fost primit cu multă căldură de conaţionalii mei. M-am bucurat de o mare ospitalitate din partea lor. Prima dată au venit la biserică 33 de persoane, pentru a-şi cunoaşte noul păstor“, mărturiseşte parohul român din Johannesburg.

Africa de Sud este o ţară frumoasă, unde grija pentru mediu stă la loc de frunte. Societatea este construită pe sistemul anglo-saxon. Din întregul continent, această ţară este cea mai dezvoltată vorbind din perspectivă economică, fiind liderul Uniunii Ţărilor Africane. Infrastructura este una solidă. Majoritatea populaţiei africane, aproximativ 80%, este creştină, în special reformaţi şi anglicani. În rest, există comunităţi destul de puternice de musulmani, hinduşi. Un mic procent de negri practică credinţe păgâne, vrăjitoreşti, care au susţinere guvernamentală. Aici îşi are originea practica voodoo. Distanţa dintre România şi Africa de Sud este de circa 8.000 de km sau 14 ore de zbor. Deşi se spune că această ţară deţine locul I în lume ca rată a infracţionalităţii, urmare a unui şomaj alarmant ca procentaj, africanii sunt nişte oameni amabili. Problemele acestei ţări sunt şcolarizarea copiilor şi a tinerilor şi crearea de locuri de muncă pentru oferirea unei şanse la o viaţă mai prosperă. Singura parohie românească din această ţară funcţionează în Johannesburg din cauza numărului relativ redus de români existenţi acolo, circa 2.000. Mai există câteva sute de români în oraşul Cape Town, insuficienţi pentru a închega o comunitate puternică.

Până acum, în Africa de Sud au ajuns două valuri de emigranţi români

Mai mulţi români s-au stabilit definitiv în Africa de Sud începând cu anul 1970. Deşi unii plecaseră în interes de serviciu, doar pentru o perioadă determinată, având contract de muncă în această zonă, au hotărât să rămână aici. Al doilea val de emigranţi români pe continentul african a venit după 1990. Majoritatea românilor stabiliţi acolo au studii superioare, sunt profesori, ingineri, medici.

În ultimul an, comunitatea noastră din Johannesburg rămăsese fără preot. Se slujeşte în limba engleză şi limba greacă, parţial în limba română. Aceasta, pentru că nu există un lăcaş de cult propriu, părintele Răzvan slujind împreună cu preot cipriot la Biserica „Sfântul Nectarie Taumaturgul“, care deserveşte căminul de bătrâni elen.

Relaţiile cu celelalte Biserici Ortodoxe sunt foarte bune. În capitala Africii de Sud poţi întâlni sârbi, ruşi, bulgari. Cel mai bine reprezentată este comunitatea greacă, păstorită de ierarhul locului, IPS Serafim Kykotis, Mitropolit al Pretoriei şi Johannesburgului, care ţine de Patriarhia Alexandriei. Grecii sunt în număr foarte mare în comparaţie cu românii, circa 40.000. Bine organizaţi şi din punct de vedere financiar, grecii au în Johannesburg cam 20 de biserici. Ei intenţionează să construiască un complex compus din supermarket, grădiniţă, şcoală, ambasadă, toate greceşti. Sunt sprijiniţi şi de Parlamentul grec, de oamenii de afaceri greci şi ciprioţi.

Oameni potenţi financiar există şi între români. Ei şi-au manifestat deschiderea faţă de toate proiectele pe care intenţionează să le desfăşoare comunitatea românească în oraş. Domnul Petre Morar este unul dintre ei şi, împreună cu alţi români, a donat 75.000 de dolari, sumă necesară cumpărării terenului de 1 ha pe care urmează să fie ridicată biserica. Primul pas a fost făcut. Părintele Patriarh Daniel a sugerat ca pe acest teren să se ridice mai întâi o mică biserică din lemn, idee care rămâne în studiu. Dar în această ţară sunt probleme mari cu fulgerele. Africa de Sud se confruntă, ca ţară, cu cele mai violente descărcări electrice în timpul ploilor. Costurile zidirii unei biserici în Johannesburg s-ar ridica la 100.000 de euro. Există un proiect de construcţie al bisericii şi întregului complex parohial donat de un arhitect acum doi ani. Obţinerea unui ajutor financiar substanţial este una dintre priorităţile comunităţii românilor din capitala Africii de Sud.

Păstrarea conştiinţei creştine ortodoxe şi a identităţii naţionale româneşti

Misiunea preotului român constă în primul rând în cunoaşterea celor de aceeaşi naţionalitate cu el, paralel cu implicarea lor în activităţile parohiei, participarea la slujbe şi demararea lucrărilor de construcţie a bisericii româneşti. Păstrarea şi deşteptarea conştiinţei creştin ortodoxe şi a identităţii naţionale româneşti sunt punctele principale pe care le urmăresc membrii comunităţii. „Românii pe care i-am întâlnit aici sunt persoane cu studii superioare. Am vorbit cu ei despre istoria noastră, despre Ortodoxia românească. Le-am spus despre iniţiativa Patriarhiei Române de reeditare a operei părintelui Dumitru Stăniloae, dându-le cărţi în format electronic. Au fost bucuroşi, interesaţi şi pot spune că nivelul de instruire religioasă în rândul lor este unul destul de bun. Am fost solicitat chiar de Înalt Preasfinţitul Serafim să ţin prelegeri de istorie a Bisericii Ortodoxe Române în cadrul Seminarului Teologic al grecilor din Johannesburg. Pe lângă aceasta, avem promisiunea obţinerii unei ore de emisie în limba română la un post de radio grecesc, ceea ce ar însemna un prilej de catehizare util şi binevenit“, spune părintele Tatu.

Pastoraţia este mai dificilă când enoriaşii sunt atât de răspândiţi

Greutatea misiunii preotului în astfel de zone vine din faptul că enoriaşii săi sunt foarte risipiţi în oraş. Distanţa dintre casele unde locuiesc aceştia este uneori de 50 de kilometri. Ca să vizitezi patru familii, ajungi uneori să străbaţi 200 de kilometri. Efortul merită făcut, pentru ca toţi românii să fie integraţi în comunitate.

În afară de biserica pe care comunitatea intenţionează să o ridice, mai există şi un alt proiect, al construirii unei săli multifuncţionale unde copiii pot învăţa limba română, ca ei să îşi poată păstra identitatea.

Parohia „Sfântul Apostol Andrei“ organizează anual, în colaborare cu Ambasada României, diferite activităţi culturale cu ocazia Zilei Naţionale a României, a hramului acestei biserici. Una dintre datele cele mai importante ale calendarului emigranţilor români de aici este 24 Ianuarie, când se comemorează Unirea Principatelor. Alte manifestări constau în serate de poezie românească, când au loc şi dezbateri pe diferite teme de spiritualitate şi cultură.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!