Memoria Bisericii
La pomenirea mitropolitului Sebastian Rusan al Moldovei

La pomenirea mitropolitului Sebastian Rusan al Moldovei

Adrian Nicolae Petcu, 14 Septembrie 2011

La sărbătoarea "Schimbarea la Faţă" a anului 1946, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus slujea mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului. La acest praznic era Petru Groza, prim-ministru al guvernului, vechi membru în Adunarea Eparhială a Sibiului şi preşedintele Frontului Plugarilor, grupare politică afiliată partidului comunist. Prezenţa lui Groza la această sărbătoare bisericească nu era întâmplătoare. El se afla în campania electorală pentru alegerile din noiembrie 1946 şi depunea eforturi pentru înregimentarea preoţilor în gruparea politică a sa. Cu această ocazie, liderul politic l-a întâlnit pe preotul Sebastian Rusan. În toamna lui 1940 fusese expulzat de autorităţile horthyste de la biserica pe care o ridicase la Odorhei, refugiat la Viştea de Jos, iar acum avea funcţia de protopop de Satu Mare. Părintele Rusan suferea, deoarece îşi găsise biserica batjocorită de ocupanţi. Atunci Petru Groza, care îi era naş de cununie, i-a propus să fie administrator protopopesc la Satu Mare. Astfel, a început ascensiunea lui Sebastian Rusan în ierarhia Bisericii. Dar această ascensiune era pe deplin justificată. Alături de greutăţile din familie, pierderea soţiei şi copii mulţi de crescut, preotul Sebastian Rusan, pe unde slujise, ridicase o biserică. Cunoscuse prizonieratul din Primul Război Mondial, apoi calvarul persecuţiei horthyste, iar acum era hotărât să pună umărul la reconstrucţia ţării prin Biserică, căreia îi slujea de aproape 40 de ani. În toamna lui 1946 era numit administrator al Episcopiei Maramureşului, un an mai târziu ajungând eparhiot. În septembrie 1948 a devenit arhiepiscop al Sucevei şi Maramureşului, pentru ca doi ani mai târziu să ocupe scaunul mitropoliţilor Moldovei. Mulţi îl vedeau ca omul lui Petru Groza, ca "omul puterii comuniste". Însă prin păstorirea sa a arătat că nu abdicase de la jurământul depus la intrarea în preoţie, după cum îi încuraja pe preoţi în 1955: "E un nemernic acela care spune că preotul nu-i în slujba poporului. Să fiţi în slujba Bisericii. Să fiţi vrednici chiar în mijlocul ateilor. Eu nu am ajuns mitropolit prin maşinaţiuni diabolice, ci datorită celor 48 de ani de misiune bisericească, căci totdeauna am avut la căpătâi Sfânta Scriptură. Întâi Hristos şi apoi, după Hristos, trebuie să avem ţara şi poporul". Astfel de vorbe l-au costat pe mitropolit. Documentele Securităţii consemnează cum vlădica Sebastian fusese otrăvit şi cum la 15 septembrie 1956 a trecut la cele veşnice.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!