Historica
Cea de-a IX-a Adunare Generală CBE (Stirling, Scoția, 4-11 septembrie 1986)

Lansarea „procesului conciliar” în Europa

După cea de-a VIII-a Adunare Generală a Conferinței Bisericilor Europene (CBE) din 1979 au urmat trei Întruniri Ecumenice Europene, între CBE şi Consiliul Conferințelor Episcopilor din Europa (CCEE, Biserica Romano-Catolică): la Løgumkloster, în Danemarca (16-20 noiembrie 1981), la Riva del Garda, în Italia (3-8 octombrie 1984) și în Erfurt, RDG (28 septembrie - 2 octombrie 1988). Experienţa cooperării dintre CBE şi CCEE a pregătit terenul pentru organizarea primei Adunări Ecumenice Europene (15-21 mai 1989, Basel), la care au participat pentru prima dată după schisma din 1054 reprezentanţii oficiali ai tuturor Bisericilor din Europa.

La întrunirea din Da­nemarca s-a dezbă­tut tema intitulată „Chemaţi la o sin­gură speranţă: comunitatea ecu­menică de rugăciune, de mărturie şi de slujire”. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată prin Mitropolitul Antonie al Transilvaniei şi pr. prof. Dumitru Popescu, care activa în cadrul Biroului CBE de la Geneva. Întrunirea din Italia a dezbătut tema intitulată „Să mărturisim împreună credinţa noastră. Izvor de spe­ranţă”, discutându-se Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan, despre care se precizează în mesajul adunării că a fost redactat în secolul al IV-lea, spre a se indica astfel că a fost citat la întrunire fără adaosul Filioque. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată la întrunire prin Mitropolitul Teoctist al Moldovei şi Sucevei, Mitropolitul Antonie al Transilvaniei, pr. prof. Ion Bria şi pr. prof. Dumitru Popescu, ambii de la Geneva.

Cea de-a IX-a Adunare Generală CBE s-a desfăşurat între 4 și 11 septembrie 1986 la Universitatea din Stirling, Scoţia, şi a dezbătut tema: „Slavă lui Dumnezeu şi pe pământ pace” (Glory to God and Peace on Earth). Perioada de 7 ani care a urmat după Adunarea Generală precedentă, cel mai lung interval de timp dintre două adunări CBE de până atunci, s-a datorat mai ales lipsei de fonduri pentru organizare. De altfel, începând cu această întrunire, Adunările Generale CBE care au urmat s-au ţinut la o perioadă de 6-7 ani distanţă. Adunarea din Scoţia a marcat sfârşitul mandatului de secretar general al dr. Glen Garfield Williams şi alegerea unui nou secretar general în persoana lui Jean Fischer, din Elveţia, de profesie inginer, care a slujit CBE cu multă autoritate până la pensionarea sa în anul 1997. Adunarea de la Stirling a fost preocupată de situaţia foarte încordată din Europa acelui timp, astfel că în mesajul adresat Bisericilor se subliniau următoa­rele: „Naţiunile noastre se ame­ninţă una pe alta cu armament scump de distrugere în masă în timp ce copiii mor de foame. Nu este sigur că civilizaţia noastră va supravieţui până la începutul celui de al 3-lea mileniu al istoriei creştine. Slava lui Dumnezeu se manifestă şi prin judecata lui Dumnezeu. Noi cei ce purtăm numele lui Hristos ne facem şi noi vinovaţi de lumea aceasta adusă pe marginea prăpastiei” (Conference of European Churches, Encounter at Stirling. The Report of the Conference of European Churches' Assembly IX, Geneva, f.a., p. 92). Prin vrerea lui Dumnezeu, Europa a fost salvată de la primej­dia nucleară, în urma schim­bă­rilor politice intervenite în partea sa Centrală şi de Răsărit, schimbări pe care adunarea din Scoţia nu putea să le întrevadă.

La adunarea de la Stirling, Biserica noastră a fost repre­zentată printr-o delegaţie con­dusă de Mitropolitul Antonie al Transilvaniei şi formată din: IPS Mitropolit Nifon, pe atunci Episcop-vicar patriarhal; pr. prof. dr. Ştefan Alexe (Baden-Baden); pr. prof. dr. Viorel Ioniţă (Bucu­reşti); pr. Silviu-Petre Pufulete (Londra); monahia Nazaria Niţă (stareţa Mănăstirii Văratec) şi monahia Heruvima Timaru (stareţa Mănăstirii Agapia). Mitropolitul Antonie a fost ales în Prezidiul CBE, format atunci din 8 membri, recâştigând această poziţie pentru Biserica sa, iar Episcopul Nifon a fost ales în Comitetul Consultativ, format din 26 de membri.

Între 28 septembrie și 2 octombrie 1988 a avut loc cea de a 4-a Întrunire Ecumenică Euro­pea­nă dintre CBE şi CCEE, la Erfurt (RDG), cu tema „Vie Împă­ră­ţia Ta”. Prin abordarea acestei teme, parte a Rugăciunii dom­neşti, întrunirea de la Erfurt inten­ţiona să provoace Bisericile din Europa la o considerare mai adâncă a rolului lor misionar în lumea de atunci, din perspectiva eshatologică a credinţei creştine. Un mesaj special a fost adresat creştinilor din fosta RDG, care peste mai puţin de un an aveau să provoace ei înşişi căderea regimului comunist din ţara lor. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată la această întrunire prin Mitropolitul Antonie al Transilvaniei şi prin pr. prof. Dumitru Popescu, care îşi încheiase activitatea la Geneva, unde l-a avut ca succesor pe pastorul prof. dr. Hermann Goltz, din fosta RDG, care a activat la Geneva până în anul 1992.

Experienţa cooperării dintre CBE şi CCEE, prin primele patru Întruniri Ecumenice Europene, a pregătit terenul pentru organizarea primei Adunări Ecu­menice Europene, desfăşurată între 15 și 21 mai 1989 la Basel, în Elveţia. Această adunare era organizată la solicitarea CEB în cadrul programului mondial iniţiat la Vancouver în anul 1983, intitulat „Dreptate, Pace şi salvgardarea Creaţiei”, de aceea tema întrunirii de la Basel a fost „Dreptate şi Pace, pentru întreaga creaţie”. La Basel au participat 700 de delegaţi, jumătate dintre aceştia reprezentând Bi­sericile membre ale CBE, iar cealaltă jumătate reprezentând CCEE. Adunarea aceasta, la care participau pentru prima dată după schisma din 1054 repre­zentanţii oficiali ai tuturor Bi­sericilor din Europa, a stârnit un mare entuziasm printre participanţi şi a dus la lansarea aşa-numitului „proces conciliar” în mai multe ţări din Europa. La sfârşitul adunării au fost adoptate două texte: un mesaj şi un document final. În mesaj se spunea printre altele că „oricât de profunde ar fi fost rănile trecutului în Europa, legăturile care ne unesc în Hristos s-au dovedit a fi mult mai puternice”. Documentul final este probabil cel mai lung text adoptat vreodată de o întrunire ecu­me­nică europeană, conţinând peste 50 de pagini. Adunarea de la Basel i-a pregătit cel puţin pe unii creştini, cum a fost cazul celor din fosta RDG, pentru a putea înfrunta sau chiar iniţia schim­bările politice de la sfârşitul ace­lui an, care aveau să ducă la înlă­tu­rarea dictaturii comuniste din Europa. Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române la această întrunire a fost condusă de Mitropolitul Antonie al Transilvaniei şi compusă din IPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, pe atunci în calitate de consilier patriarhal; pr. Dumitru Soare; pr. Alexandru Tudor (Bucureşti), diac. prof. dr. Constantin Voicu (Sibiu); prof. dr. Aurel Jivi (Sibiu) şi monahiile Valeria Cosma şi Eufrasia Poiană.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!