Evanghelia zilei
Luca 14, 1, 12–15

Luca 14, 1, 12–15

Pr. Narcis Stupcanu, 19 Noiembrie 2018

„În vremea aceea a intrat Iisus, într-o sâmbătă, în casa unuia dintre mai-marii fariseilor, ca să mănânce pâine. Și a zis celui care-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei, la rândul lor, pe tine, și să-ți fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăț, cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi, și fericit vei fi, că ei nu pot să-ți răsplătească, ci ți se va răsplăti la învierea drepților. Și, auzind acestea, unul dintre cei ce ședeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!”

Față de cine să ne milostivim

Herma, Păstorul, Porunca II - 27, 4-7, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1979), vol. 1, pp. 298-299

„Fă binele; și din câștigul pe care ţi l-a dat Dumnezeu de pe urma muncii tale, dă tuturor celor lipsiți, fără deosebire; nu te întreba cui să dai și cui să nu dai. Dă tuturor, că Dumnezeu vrea să se dea tuturor din darurile Sale. Cei care primesc vor da cuvânt înaintea lui Dumnezeu, pentru ce au primit și cu ce scop; cei care au primit, fiind strâmtorați, nu vor fi judecați, dar vor fi pedepsiți cei care au primit prin înșelăciune.

Cel care dă este nevinovat, că a primit de la Domnul porunca de a împlini această slujire, că a împlinit-o fără deosebire, fără să cerceteze cui să dea și cui să nu dea. Slujirea aceasta, îndeplinită fără deosebire, este plină de slavă îna­intea lui Dumnezeu. Așadar cel care face așa această slujire, fără deosebire, va trăi în Dumnezeu.
Păzește dar porunca aceasta, după cum ţi-am spus, ca pocăința ta și a casei tale să fie găsită sinceră, curată, fără răutate și nepătată.”

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a LXXX-a, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 311

„Ai auzit, frate, cuvintele Evangheliei în care se spune că mergând Domnul Iisus a văzut pe un orb din naștere (Ioan 9, 1). Văzându-l, Domnul n-a trecut mai departe fără să-L bage în seamă. De aceea și noi suntem datori să nu trecem fără băgare de seamă pe lângă cel pe care Domnul n-a socotit că trebuie să nu-L bage în seamă.”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a VIII-a, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, pp. 429-430

„Chiar dacă ai avea pentru hrana ta numai o singură pâine și de-ar veni la ușa ta cineva să-ți ceară de mâncare, scoate din cămară acea singură pâine și, luând-o în mâini, caută la cer și spune aceste cuvinte pline de milă, dar și de mulțumire: Am, Doamne, o singură pâine, pe care o vezi, și primejdia îmi stă în față; dar pun porunca Ta mai presus de mine; și, din puținul ce-l am, dau fratelui înfometat. Dă și Tu robului care-i în primejdie! Știu bunătatea Ta; am încredere și în puterea Ta. Tu nu amâni multă vreme harurile Tale, ci împarți când vrei darurile! Dacă vei spune și vei face așa, pâinea pe care o dai în strâmtorarea ta, ajunge sămânță pentru ogoarele tale, dă rod îmbelșugat, este arvună pentru hrană și pricinuitoare de milă dumnezeiască.”


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!