Reportaj
Mai aproape de România prin sfântul lor ocrotitor

Mai aproape de România prin sfântul lor ocrotitor

Alexandru Constantin, 30 Octombrie 2016

Odată cu stabilirea a milioane de români în ţările din vestul Europei, parohiile din diasporă s-au înmulţit consi­de­rabil, iar cele cu o exis­tenţă mai înde­lungată au sporit în privinţa numărului de credincioşi. Ele pot fi privite nu doar prin prisma rostului lor fun­damental, cel de ordin spiritual, dar şi ca nuclee de identitate româ­nească, păstrătoare de cultură şi tradiţii. Parohia românească „Sfântul Dimitrie cel Nou” din Dortmund, Ger­mania, constituie un model, în această perspectivă.

Parohia „Sfântul Dimitrie cel Nou” din Dortmund s-a în­ființat la inițiativa unor credincioși români de acolo în anul 2000, prin numirea preotului Gabriel Vasile (aflat la o bursă de studii în Münster) de către Mitropolitul Serafim pentru această parohie. Din 2002 parohia a fost deservită de părintele Ioan Hodoș (actualul preot al comunităţii româneşti din Essen), iar din februarie 2008, de preotul Ispas Ruja.

Nihil sine Deo

„Fiind stabiliţi în Dortmund din anul 2001, se poate spune că facem parte din nucleul «vechi» al parohiei din acest oraş. Foarte multă vreme nu a existat aici decât posibilitatea unei Liturghii o dată pe lună, iar comunitatea iniţială era destul de mică. Lucrurile s-au schimbat în anul 2008 odată cu venirea părintelui paroh Ispas, când sfintele slujbe au putut fi ţinute săptămânal, la Dortmund sau în împrejurimi. În urma strădaniilor neobosite ale părintelui, am asistat la sporirea numărului de credincioşi români cu fiecare an care trecea, încât parohia noastră s-a mutat din capela unui azil de bătrâni într-o biserică mai spaţioasă, unde plătim o chirie rezonabilă. Nădăjduim şi ne rugăm ca într-o zi să ne putem închina în propria noastră biserică”, mărturisește Flavius Guiaș.

Viaţa în cadrul parohiei s-a desfăşurat în paralel cu traseul profesional în domeniul academic în oraşul Dortmund, unde soții Guiaș s-au stabilit. Flavius şi-a susţinut în anul 2007 abilitarea în cadrul Facultăţii de Matematică a Universităţii din Dort­mund. Soţia sa, Adina, şi-a susţinut doctoratul în matematică în anul 2005 şi predă matematică şi informatică la un liceu din oraş. „Prima noastră experienţă a unei parohii din exil e legată de prezenţa vreme de câţiva ani ca bursieri doctoranzi la Heidelberg. Însă venind la Dortmund, odată cu posibilitatea unei vieţi liturgice fireşti, în ritm săptămânal, pentru comunitatea noastră, ne-am integrat tot mai mult în acest mod de viaţă prin care ne străduim să menţinem o legătură vie cu Dumnezeu şi cu tradiţia din care facem parte”, adaugă Adina Guiaș. Dacă în timpul săptămânii Flavius Guiaş se dedică activităţii universitare, duminica e închinată lui Dumnezeu. Din postura de paraclisier el îl ajută pe părintele paroh în cadrul Sfintei Liturghii, dar şi la organizarea necesară în prealabil şi după încheierea ei. Soţia sa Adina cântă la strană cu o pricepere pe care a deprins-o încă din tinereţea petrecută la Timişoara, într-un mediu familial religios.

Familia Guiaş are doi băieţi, Horia şi Marcel, primul la vârsta studenţiei, al doilea încă elev. Părinții lor consideră că cel mai bun mod de a-şi familiariza copiii cu viaţa în Biserică nu este atât impunerea, mai ales într-un mediu cultural şi spiritual diferit, cât exemplul personal, prin implicarea proprie.

O altă enoriașă, Liliana Constantin, vorbește despre întâlnirea cu membrii comunității din Dortmund. „Au trecut mai bine de opt ani de când l-am cunoscut pe părintele Ispas și am devenit enoriașii Parohiei «Sfântul Dimitrie cel Nou». De existența ei am aflat prin intermediul internetului. Eram împreună cu familia într-o situație grea, ne simțeam singuri printre străini. Părintele Ispas, Liturghiile la care cu ajutorul Bunului Dumnezeu am luat parte în mica capelă din Iosephinen Stift, și întreaga comunitate ne-au deschis calea către credința noastră ortodoxă, pe care până atunci o cunoscusem superficial. Viața noastră a luat o altă întorsătură, a căpătat un alt sens.

Aceasta ­ne-a adus liniște și mulțumire sufletească. Cu timpul am început să ne integrăm din ce în ce mai mult în comunitate și să îi acordăm sprijinul nostru părintelui Ispas în tot ceea ce organiza parohia. Soțul meu deține funcția de consilier și este angajat împreună cu ceilalți membri ai consiliului în toate activitățile, începând de la agapele care au loc o dată pe lună și care oferă posibilitatea enoriașilor de a se cunoaște mai bine, până la vizitele în parohia noastră a numeroși oaspeți de seamă, pe care i-am primit cu mare bucurie și care ne-au împărtășit din experiența lor duhovnicească. Părinții Constantin Necula, Vasile Mihoc, Pantelimon de la Oașa, maica Siluana sunt numai câțiva dintre cei care ne-au onorat, ne-au umplut sufletele de liniște și mai ales ne-au alinat un pic dorul de țară. Am întreprins împreună cu părintele Ispas și câteva vizite la diverse parohii și mănăstiri din Germania și ne-am bucurat împreună de tot ceea ce am văzut și au trăit împreună și asta ne-a apropiat și mai mult. Părintele Ispas este acum duhovnicul familiei noastre și mulțumim Bunului Dumnezeu pentru acest dar. Primitor la orice oră, indiferent cât ar fi de ocupat, părintele găsește timp pentru toți care îi cer sfatul, şi nu numai sfatul, ci de multe ori sprijin material. Suntem fericiți că trăim în această parohie”.

„Activitatea cea mai importantă în parohie este slujirea liturgică, precum și îndrumarea pastorală a credincioșilor, la care se adaugă și strădania de a lucra «liturghia de după Liturghie», adică slujirea aproapelui prin activități sociale”, spune părintele Ispas.

La Sfânta Liturghie duminicală participă regulat 70-100 de credincioși din Dortmund și din împrejurimi. „În cadrul școlii de duminică avem în jur de 10-15 copii pe care îi îndrumăm în tainele credinței împreună cu Alina Trenkel, povesteşte doamna preoteasă Lavinia Ruja. Acești copii sunt cei care în fiecare an, de Nașterea Domnului, organizează o mică serbare, spre ­bucuria tuturor credincioșilor și mai ales a părinților lor.”

Ajutoare pentru cei din țară

Românii ortodocşi sunt în Dortmund un important factor de integrare în comunitatea locală, în cadrul parohiei desfă­șurându-se multiple activități de traducere, de întocmire de formulare și acte pentru cei care vor să muncească în zonă. Pe lângă acestea, cei aflați în necaz sau dificultăți materiale beneficiază de un sprijin serios. S-au strâns bani pentru întrajutorarea unor copii bolnavi veniţi din România să se opereze în Germania sau a celor care au suferit accidente de muncă aici. Însă parohia nu i-a uitat nici pe cei nevoiaşi din ţară. Colectele făcute anual pentru copiii din Valea Plopului, aflați în grija părintelui Nicolae Tănase, ajutorul trimis maicii Iustina de la Mănăstirea Mărcuș din județul Covasna sunt doar câteva din activităţile social-filantropice desfăşurate de parohia românească din Dortmund.

Anul acesta, credincioșii din Dortmund vor sărbători hramul Sfântului Cuvios Dimitrie împreună cu Mitropolitul Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, care va sluji Sfânta Liturghie, duminică 30 octombrie, împreună cu un sobor de preoți din parohiile învecinate.

Istoria oraşului

Dortmund se situează în partea centrală a landului Nord­rhein-Westfalen, fiind cel mai mare oraș din aglomerația Ruhr (590.000 de locuitori în 2014). Atestat documentar în 880 sub numele Throtmanni, obține drepturi comerciale în 990, fiind una dintre reședințele imperiale ale regelui Frederic Barbarossa (1152). Cunoaște o puternică înflorire economică din secolul al XIX-lea, ca urmare a extracției de cărbuni din bazinul Ruhr și a prelucrării oțelului, fiind conectat în 1847 la calea ferată și în 1899 la rețeaua fluvială. În urma celui de-al Doilea Război Mondial, e distrus în proporție de 98%, însă are parte de o reconstrucție rapidă, în 1950 înregistrând o populație de 500.000 de locuitori. Istoria postbelică înregistrează o nouă dezvoltare economică în domeniul industrial, al asigurărilor, comerțului și tehnologiei informației.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!