Memoria Bisericii
Mănăstirea Cetăţuia, la mijlocul secolului trecut

Mănăstirea Cetăţuia, la mijlocul secolului trecut

Adrian Nicolae Petcu, 15 Martie 2011

Este una dintre trainicele mănăstiri ce domină capitala Moldovei şi care stau mărturie a unui trecut istoric şi religios glorios. Situată pe dealul din apropierea cartierului ieşean Niculina, Cetăţuia a fost ridicată între 1668 şi 1670 de domnitorul Gheorghe Duca, cu hramul "Sf. Apostoli Petru şi Pavel", având o biserică în formă de cruce, cu două turle masive, un turn clopotniţă la intrare, chilii şi casă domnească ce odinioară adăpostea o tiparniţă grecească adusă de la Veneţia. La sfinţirea săvârşită în 1672 de Dosithei, patriarhul Ierusalimului, Cetăţuia a fost închinată Bisericii Sf. Mormânt. La 1717, mănăstirea a fost asediată de trupele austriece aflate în urmărirea domnitorului Mihai Racoviţă, care se retrăsese aici. La începutul sec. al XIX-lea, mănăstirea a căzut în ruină, pentru ca în 1863 să fie scoasă de sub închinarea străină şi proprietăţile funciare confiscate de stat. Astfel a ajuns biserică parohială, fiind neîngrijită, lăsată chiar în părăsire. La iniţiativa lui Nicolae Iorga, mănăstirea a fost restaurată parţial şi reînfiinţată, în 1911, de mitropolitul Pimen Georgescu.

În 1930, biserica a fost refăcută, după cum se poate vedea în ilustrata din 1946, turlele acesteia fiind însă modificate la restaurarea din 1964-1971.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!