Oltenia
Mănăstirea Frăsinei, un Athos românesc

Mănăstirea Frăsinei, un Athos românesc

Pr. Constantin Olariu, 19 Februarie 2018

Sfânta Mănăstire Frăsinei se găseşte aşezată în vecinătatea comunei Muereasca, județul Vâlcea, fiind numită și Athosul românesc. Aici se păstrează până astăzi așezămintele monahale și legământul Sfântului Ierarh Calinic, ctitorul cel mai de seamă al acestei lavre pustnicești.

Biserica vechiului schit, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, a fost construită din lemn, de călugării bulgari Ilarion şi Ştefan, la anul 1710. Aceasta a fost reconstruită din zid, între anii 1762 și 1763, de către Cârstea şi Damian Iovipali, fraţii hagii din Râmnic, împreună cu Nicoliţă, fiul lui Cârstea, cu binecuvântarea Episcopului Filaret al Râmnicului. În jurul acestui schit au existat chilii, care însă nu s-au păstrat.

Veche ctitorie monahală

La anul 1787, din cauza Războiului ruso-turc, schitul a fost pustiit şi a rămas părăsit până la anul 1848, când a fost refăcut de către călugărul Acachie, venit de la sfânta Mănăstire Cernica, cu învoirea lui Gheorghe Iovipali, urmaşul primilor ctitori. El a închis pridvorul vechii biserici cu cărămidă, transformându-l în pronaos, și l-a zugrăvit. Tot el a refăcut vechile chilii.

Biserica veche păstrează pictura în frescă, lucrată la anul 1763, de către Teodor Zugravul, cât şi pe cea din tindă, lucrată la anul 1848. Astăzi, vechea biserică este folosită ca biserică de cimitir, în jurul acesteia aflându-se mormintele duhovnicilor și ale monahilor de la Frăsinei.

Biserica actuală a sfintei mănăstiri, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, corpul de chilii zidit împrejurul bisericii și clopotnița au fost ctitorite de Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, între anii 1860 și 1863.

Pisania bisericii zidite de Sfântul Ierarh Calinic măr­turisește următoarele: „Întru mărirea Sfintei Treimi Unuia Dumnezeu şi întru cinstea Adormirii Maicii Domnului s-au zidit din temelie această Sfântă Biserică, cu clopotniţă şi chilii împrejur, de smeritul Episcop al Rm-Noului Severin. D.D. Calinic Cernicanu, spre a fi locuită de părinţi monahi cu viaţă de obşte; alăturându-se de dânsul şi Schitul Slătioarele, tot din acest district, prin actul Prea Sfinţiei Sale din anul 1860, legalizat de Prea Sfinția Sa Părintele Mitropolit D.D. Nifon Cernicanul, sub No. 2, acelaşi an, Martie 9, spre a se îngriji amândouă de singur stareţul Frăsineiului. Pentru o mai bună susţinere a lor din venitul proprietăţii lor ce au nesupuse la un alt stabiliment. Publicu s-au sfințit la 1863, Mai 12”.

Singura mănăstire nesecularizată

Biserica a fost pictată în ulei, de către pictorul ardelean Mişu Pop, în stilul renascentist al lui Gheorghe Tattarescu. Pictura bisericii mari a fost spălată la anul 1968, de către pictorul Aritium Avachian. Astăzi, biserica este monument istoric. Secularizarea averilor mănăstirești a fost una dintre marile reforme adoptate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza pentru modernizarea noului stat, înființat la anul 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească. Prin această reformă administrativă, adoptată la anul 1863, proprietățile bisericilor și mănăstirilor închinate unor locuri străine au fost trecute în proprietatea statului. Pentru admirația domnitorului Cuza față de Sfântul Ierarh Calinic, sfânta Mănăstire Frăsinei a fost singura mănăstire din ţară care nu a fost secularizată, aceasta păstrându-şi terenul agricol până în zilele noastre.

Paraclisul mănăstirii, cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi”, și o serie de alte zidiri au fost ctitorite de Episcopul Gherasim Safirim al Romanului (1910-1911), fost arhimandrit de scaun al Episcopiei Râmnicului-Noul Severin. El completează cu chilii aripa de miazăzi şi de răsărit a incintei monastice. Se completează astfel lucrările edilitare sistate la 1888.

Viaţa monahală de la sfânta Mănăstire Frăsinei se aseamănă cu cea de la Sfântul Munte Athos.

Legământul Sfântului Calinic

În mănăstire nu au voie să intre femeile, pentru acestea zidindu-se special o biserică la baza muntelui. Nu se mănâncă niciodată carne, iar slujbele țin până spre dimi­neață.

La anul 1867, Sfântul Ierarh Calinic a aşezat, în locul în care se află astăzi biserica de jos, o piatră de legământ pe care a scris, cu litere chirilice, atât binecuvântări, pentru femeile care vor păstra acest legământ, cât şi blesteme, pentru cele care vor călca hotărârea sa.

Pe piatra de legământ, păstrată astăzi în muzeul sfintei Mănăstiri Frăsinei, stă scris: „Acest sfânt locaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă oarecare din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea, sub grea legătură, s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vină asupra lor, precum sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse. Și iarăşi, cele ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, Episcopul Râmnicului-Noul Severin, 17 ianuarie 1867”.
Așezămintele monahale și legământul Sfântului Ierarh Calinic s-au respectat până astăzi cu mare stricteţe. Chiar în timpul păstoririi sale, cei care l-au călcat au fost pedepsiţi aspru. Este binecunoscută întâmplarea cu tânăra păstoriţă din satul Muereasca, care din greşeală a trecut hotarul şi s-a îmbolnăvit de epilepsie, fiind nevoită să ceară ajutorul Sfântului Ierarh Calinic, care a iertat-o și a tămăduit-o.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!