Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Mănăstirea Hotărani din ţinutul Romanaţilor

Mănăstirea Hotărani din ţinutul Romanaţilor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 26 Martie 2013

Nu de puţine ori, la rubrica noastră din „Ziarul Lumina“ am vorbit despre lăcaşurile de cult ale Olteniei, mai puţin cunoscute, dar importante pentru trecutul nostru bisericesc. Iar partea de est a Olteniei este una din zonele cu un trecut marcat profund de o viaţă spirituală intensă, cu mănăstiri ridicate în sec. al XVI-lea, din care astăzi funcţionează o mică parte. Este vorba de acele lăcaşuri ale Olteniei necunoscute şi nevalorificate în prezent. Aşadar, pe drumul ce duce de la Slatina spre Caracal, în dreptul localităţii Dobrosloveni, se face un drum care îl conduce pe pelerin înspre Hotărani, localitate la marginea căreia se păstrează unul dintre vechile lăcaşuri de cult din estul Olteniei. Este vorba de Mănăstirea Hotărani, aflată în uitare şi care astăzi necesită importante lucrări de restaurare. Pe locul unui sat roman, din suburbia fostei urbe Romula, la 1588, era ridicat un lăcaş de cult, cu hramul „Sfinţii Voievozi“, de către unii dintre marii dregători ai Ţării Româneşti din a doua jumătate a sec. al XVI-lea, şi anume de jupân Mitrea vornicul şi soţia sa, Neaga. La 1612 şi 1718, aşezământul boieresc de la Hotărani a fost jefuit de turci. După 120 de ani de la ctitorire, lăcaşul a fost refăcut şi pictat de jupân Matei Fălcoianu şi Gheorghe vornicul. De asemenea, cei doi ctitori au construit în partea de vest a incintei un impunător turn-clopotniţă, patrulater, asemănător cu cel de la Strehaia, cu trei etaje, se pare cu rol de supraveghere asupra văii Oltului. Biserica are o arhitectură în formă de navă cu absida altarului decroşată şi cu un pridvor deschis format dintr-o colonadă construită şi acoperit cu o boltă dispusă transversal. La 1750, aşezământul boieresc a fost reparat şi închinat Mănăstirii Dionisiou de la Muntele Athos. La 1801, biserica este distrusă de un incendiu, pentru ca în 1812 să fie reparată, ocazie în care îi este adăugat proscomidiarul şi, probabil, frontonul în stil neoclasic. De asemenea, se pare că la această reparaţie a fost eliminată turla. Mănăstirea a funcţionat până la 1863, când a fost scoasă de sub închinarea străină şi averea secularizată. Lăcaşul a devenit biserică parohială pentru credincioşii din Hotărani. De la 1 iulie 1895, aici a slujit părintele Dumitru Fărcăşanu, absolvent al seminarului inferior. Parohia Hotărani avea 258 de familii, respectiv 1.086 de suflete şi o biserică filie la Ghimpaţi, cu hramul „Sfântul Nicolae“, construită în 1888-1890, din zid. Fotografia de epocă ne înfăţişează biserica Mănăstirii Hotărani, aşa cum arăta în perioada interbelică, după refacerea din 1899.