Evanghelia zilei
Marcu 4, 24–34

Marcu 4, 24–34

Pr. Narcis Stupcanu, 28 August 2018

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă, celor ce ascultați, vi se va da cu prisosință. Căci celui ce are i se va da; dar, de la cel ce nu are, și ce are i se va lua. Și zicea: Așa este Împărăția lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânța în pământ și doarme și se scoală, noaptea și ziua, iar sămânța răsare și crește, însă el nu știe cum. Pământul rodește de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerișul. Și zicea: Cum vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu sau în ce pildă o vom închipui? Cu grăuntele de muștar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ; dar, după ce s-a semănat, crește și se face mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să se sălășluiască păsările cerului. Și cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul, după cum puteau să înțeleagă. Iar fără pildă nu le grăia; însă ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.”

„Celui ce are i se va da”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLV, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 531

„Cuvintele acestea sunt cu totul neclare, deși în ele se vede dreptatea nespusă a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Domnul spune așa: «Când cineva are râvnă și tragere de inimă, Dumnezeu îi dă totul; când însă nu le are pe acestea și nu aduce nici partea lui de muncă și de osteneală, atunci nici Dumnezeu nu-i dă». Că spune Domnul: «Se va lua de la el și ceea ce i se pare că are»;nu Dumnezeu îi ia, ci Dumnezeu nu-l învred­nicește de darurile Sale. Așa facem și noi. Când vedem pe cineva că ne ascultă cu trândăvie, că nu-l convingem să fie atent, deși îl rugăm în repetate rânduri, tăcem; că dacă am continua să vorbim, îi mărim trândăvia; pe altul însă, pe care-l vedem că ne ascultă cu luare-aminte, îl luăm lângă noi și-l învățăm o mulțime de lucruri. Și bine a spus Domnul: «Și ceea ce i se pare că are». Că nici nu are nimic.

Apoi a făcut mai clar ceea ce a spus, arătând ce înseamnă: «Celui ce are i se va da, iar celui ce nu are i se va lua și ceea ce i se pare că are»,că a adăugat: «Pentru aceasta le vorbesc în pilde, că văzând nu văd» (Matei 13, 13).

- Dar ar fi trebuit să le deschidă ochii, dacă nu văd, mi s-ar putea spune.

- Dacă orbirea ar fi fost din fire, ar fi trebuit să le deschidă ochii; dar pentru că orbirea lor era de bunăvoie, pentru că o făceau pe orbii, de aceea Hristos n-a spus atât: «Nu văd»,ci a spus: «Văzând nu văd». Deci orbirea se datorează răutății lor. L-au văzut pe Hristos scoțând demoni și spuneau: «Cu Beelzebul, domnul demonilor, scoate pe demoni» (Matei 12, 24). L-au auzit că îi duce la Dumnezeu și totuși au spus: «Acesta nu este de la Dumnezeu». Așadar, pentru că susțineau cu totul dimpotrivă de ceea ce vedeau și auzeau, de aceea Hristos le spune: «Le iau și auzul; n-au nici un folos că aud, ci mai multă osândă au».


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!