Evanghelia zilei
Matei 11, 2–15

Matei 11, 2–15

Pr. Narcis Stupcanu, 18 Iunie 2018

„În vremea aceea, auzind Ioan în închisoare despre faptele lui Hristos, a trimis pe doi dintre ucenicii săi ca să-L întrebe: Tu ești Cel ce vine sau să așteptăm pe altul? Și Iisus, răspunzând, le-a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce auziți și vedeți: Orbii își capătă vederea și șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește. Și fericit este acela care nu se va sminti în privința Mea. După plecarea acestora, Iisus a început să vorbească mulțimilor despre Ioan: Ce ați ieșit să vedeți în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar de ce ați ieșit? Să vedeți un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor. Atunci, de ce ați ieșit? Să vedeți un proroc? Da, zic vouă, și mai mult decât un proroc. El este acela despre care s-a scris: «Iată, Eu trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta». Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăția cerurilor se ia prin străduință și cei ce se silesc pun mâna pe ea. Toți prorocii și Legea au prorocit până la Ioan. Și, dacă voiți să înțelegeți, el este Ilie, cel ce va să vină. Cine are urechi de auzit să audă.

„Împărăția cerurilor se ia prin străduință”

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhov­nicești, omilia V, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 113

„Se cuvine deci, ca acela care vorbește, să ducă o viață bună până la sfârșit, să nu pună alături și să nu amestece iubirea față de cele cerești cu o altă iubire, ca nu cumva să-l împiedice (să se dedice) celor cerești, să se întoarcă la cele de mai înainte și în cele din urmă să-și piardă viața. Că după cum mari și de negrăit sunt făgăduințele lui Dumnezeu, tot așa este nevoie de multă credință și speranță, de multe lupte, dureri și încercări. Pentru că nu sunt un lucru mic bunurile pe care omul speră să le obțină în Împărăția cerurilor. (...)

Cei mai mulți dintre oameni voiesc să dobândească Împărăția (cerurilor) și să moștenească viața veșnică, dar urmează înclinărilor voinței lor și nu re­nunță la ele, semănând deșertă­ciuni. Vor să moștenească viața veșnică, fără să se lepede de sine, lucru care este imposibil. Adevărat este cuvântul Domnului: Aceia trec prin viață nevătămați, care, potrivit poruncii Domnului, se leapădă de toate poftele lumii, de plăcerile, preocupările și legăturile ei, care numai pe El Îl au înaintea ochilor, care doresc să împlinească poruncile Lui, care nu-și îngăduie să pună alături de acea iubire ceva din poftele sau dorințele acestui veac, aceia dobândesc Împărăția lui Dumnezeu.”

 


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!