Memoria Marelui Război în monumente, eroi și cruci

Institutul Național al Patrimoniului a realizat în anul 2016 un proiect cultural în județul Ilfov, intitulat „Monu­men­te și Eroi - Memoria Marelui Război”, menit să actualizeze permanent lecția jertfei celor căzuți în Războiul Reîntregirii. Cu acest prilej, au fost cercetate obiectivele comemorative din județ, multe dintre ele ridicate în apropierea bisericilor. În 2017 și 2018, proiectul a fost extins în alte două județe. Despre importanța, valoarea și semnificația evenimentului dedicat Centenarului Marii Uniri, am discutat cu dr. Florentina Udrea, analist istoric la institutul sus-numit, managerul proiectului.

Când a fost demarat acest proiect și în ce constă el?

Proiectul cultural „Monumente şi Eroi - Memoria Marelui Război. Proiect Pilot (jud. Ilfov)” a fost demarat la sfârșitul anului 2015. A fost realizat pe parcursul anului 2016 de către Institutul Național al Patrimoniului și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național, în contextul comemorării și onorării unui veac de la intrarea României în Primul Război Mondial, în urma căruia s-a realizat România Mare. A fost conceput ca un demers dedicat celebrării Centenarului, care se desfășoară pe durata a trei ani: 2016, 2017 și 2018. Anul trecut a continuat cu proiectul dedicat memoriei Marelui Război din județul Argeș, iar în acest an, ca un corolar, cu monumentele dedicate eroilor din județul Vrancea. Scopul proiectului constă în întreținerea curentă, protejarea, promovarea patrimoniului comemorativ, memorial-funerar și onorarea lui prin sensibilizarea tinerei generații, a comunităților, în prețuirea simbolisticii şi valorii identitare a acestuia, prin cunoașterea unor povești de viață impresionante ale eroilor locali și nu numai, care au condus la jertfa supremă pentru reîntregirea României. Proiectul a fost un instrument de lucru prin care s-au inventariat, fotografiat și cartografiat cele 72 obiective comemorative (din care 15 se află pe lista monumentelor istorice, iar șase, propuse a fi introduse pe această listă), dedicate eroilor Primului Război Mondial din județul Ilfov. În același timp, proiectul a fost un semnal de alarmă pe care institutul nostru îl trage asupra posibilității de a pierde o parte importantă a acestui segment al patrimoniului din România care, din lipsă de finanțare, de promovare, de implicare a autorităților locale, a comunităților, adeseori ajunge în stare de degradare ireversibilă. În acest proiect, am avut ca parteneri instituții reprezentative ale județului, precum Direcția pentru Cultură, Primăria Buftea, Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești Mogoșoaia” și Muzeul Național Cotroceni, pentru a-i oferi o deschidere națională. Pentru punerea în valoare şi readucerea în memoria comunităților a acestor obiective comemorative cu valoare imaterială şi memorială, institutul nostru a realizat și o expoziție care a cuprins 20 de panouri de prezentare a 26 de obiective inventariate, precum şi fotografii, scrisori, relatări, jurnale ale unor eroi din Primul Război Mondial, expoziție itinerată la Buftea, Mogoșoaia și la Muzeul Național Cotroceni, iar pe parcursul anilor 2017-2018, la instituții de cultură, culte și învățământ din Iași, București și Fetești. Au fost realizate, de asemenea, și două procesiuni comemorative de Ziua Eroilor și de Ziua Armatei, ca un pios omagiu și recunoștință veșnică a celor căzuți în Războiul Întregirii.

Ce valoare simbolică dobândește proiectul în acest an comemorativ?

Proiectul onorează și comemorează sacrificiul uman - oameni de rând, elite și cler, deopotrivă - și pune în evidență valoarea Cultului Eroilor, care s-a manifestat în perioada interbelică prin implicarea afectivă și financiară a statului român, a familiei regale, a Bisericii Ortodoxe Române, a comunităților locale, implicare impresionantă prin respectarea tradiției cinstirii şi comemorării eroilor. În 1919, sub înalta ocrotire a reginei Maria, și prezidată de Mitropolitul, ulterior Patriarhul Miron Cristea, lua ființă „Societatea Mormintele Eroilor Căzuți în Războiul de Întregire Statală şi Națională 1916-1919”, care, în 1927, avea să devină „Cultul Eroilor”. La doi ani după decesul reginei, în 1940, şi-a schimbat denumirea în „Așezământul Național «Regina Maria» pentru Cultul Eroilor”, iar în 1948 a fost desființat. În 2004, s-a creat „Oficiul Național pentru Cultul Eroilor”. Proiectul mai dorește să rememoreze actele de eroism din Primul Război Mondial prin readucerea în prim-plan a exemplelor de viață ale unora dintre eroii lui. Nu trebuie uitat că pentru visul de unire au luptat și și-au dat viața românii din toate provinciile românești. Un exemplu în acest sens este localitatea ilfoveană Voluntari, înființată prin împroprietărirea din 1921 a voluntarilor ardeleni angajați în lupta pentru reîntregirea națională, rămași în vechiul regat, unde și-au întemeiat familii și o nouă viață. Nucleul l-a reprezentat parcelarea denumită „Cetatea Voluntărească”.

Trebuie să amintim de asemenea și familia principelui Nicolae Bibescu, prin vrednicii săi urmași participanți la Războiul Întregirii. Este vorba de prințul George Valentin Bibescu, unul dintre principalii aviatori, erou al Primului Război Mondial, fondatorul Clubului Aviatic Român în 1909 și al Ligii Naționale Aeriene în 1912. Între anii 1911-1912, acesta a deținut funcția de comandant al Școlii de pilotaj de la Cotroceni. La inițiativa sa, a luat ființă „Escadrila de recunoaștere”, prima care a decolat vreodată în lume pe timp de război. „România, înainte de toate. Iar România înseamnă noi, românii. Credeți-mă, avem pentru ce ne jertfi!”, obișnuia să le spună prințul aviator elevilor săi. El a participat ca voluntar în Primul Război Mondial, fiind comandantul celor două escadrile de recunoaștere ale forțelor aeriene române. Acestea au efectuat numeroase raiduri asupra pozițiilor germane, în condiții extrem de vitrege, motiv pentru care ofițerii francezi din misiunea generalului Berthelot i-au poreclit pe românii conduși de el „veselii maniaci ai sinuciderii”. Pentru toți acești eroi, pentru sacrificiul și dăruirea lor, în mai 1920 s-a dat Decretul-lege nr. 1.693, prin care Ziua Eroilor era decretată sărbătoare națională şi trebuia să fie celebrată, „cu mare fast religios, școlar, militar şi național”, în ziua Înălțării Domnului.

Multe dintre monumentele studiate sunt ridicate în apropierea bisericilor. De ce s-a optat pentru o asemenea soluție și care este semnificația ei?

Așa este. Multe dintre obiectivele comemorative au fost ridicate fie în apropierea bisericilor, fie chiar în curțile lor. De asemenea, numeroase plăci comemorative dedicate eroilor sunt fixate în biserici (Cornetu, Chitila etc.). Acest fapt reprezintă rezultatul eferves­cenței cu care Biserica Ortodoxă Română și conducătorii acesteia s-au implicat în acțiunea de comemorare și păstrare vie a amintirii celor ce s-au jertfit. Ridicarea, oficierea și sfințirea monumentelor era făcută de preoți locali, dar și de înalți reprezentanți ai clerului. De asemenea, mulți dintre ei s-au implicat în campaniile prin care osemintele eroilor răspândite pe câmpurile de bătălie au fost adunate și înhumate în locuri din apropierea bisericilor, în curțile acestora sau au creat locuri speciale dedicate eroilor: cimitire, parcele, monumente etc. În județul Ilfov, avem numeroase exemple în acest sens: crucea dedicată eroilor din Buftea, ridicată la cererea reginei Maria, din curtea Bisericii „Sfânta Varvara”, din centrul orașului; crucea-monument de la Brănești, aflată în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae”, crucea de la Lipia, din comuna Gruiu, realizată de sculptorul L. Martinis, ridicată în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae”, obeliscul-cruce de la Siliştea-Snagov, al sculptorului E. Lampaditis, aflat în curtea Bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” și multe altele. Alegerea acestor amplasamente este ancorată în legătura indestructibilă dintre țăranul român și Biserică, în credința lui nestrămutată în viața veșnică.

Există vreo poveste mai deosebită legată de vreunul dintre aceste monumente?

Da, cea a crucii-monument din centrul oraşului Buftea, ridicată în 1929, la a cărei sfințire a fost prezentă și regina Maria. Aceasta are scris, pe lângă numele celor căzuţi în război, cuvintele reginei: „Nu vărsaţi lacrimi, ci mai bine slăviţi pe eroii voştri pentru ca faima lor să treacă neştirbită din generaţie în generaţie”.

Ce trebuie să învățăm noi, cei de astăzi, din jertfa, patriotismul, credința și dăruirea eroilor din Marele Război, pe care ne-o actualizează permanent existen­ța acestor monumente?
În primul rând, că trebuie să prețuim jertfa lor. Că este necesar să cunoaștem mai bine acest tip de patrimoniu și valoarea lui identitară. În același timp, să cunoaș­tem parte din poveștile impresionante de viață ale unor eroi care au dat jertfa supremă pentru reîntregirea României. Și, nu în ultimul rând, să sensibilizăm comu­nitățile şi autoritățile locale să prețuiască, să conserve, să păstreze și să promoveze acest patrimoniu identitar. Pe lângă capitalul rememorativ al actelor de eroism, aceste monumente au și valoare artistică, arhitecturală și urbanistică. Ele sunt operele unor autori precum sculptorii Dumitru Măţăoanu, Spiridon Georgescu, E. Lampaditis, D. Paciurea, C. Medrea ș.a., recunoscuți ca realizatori ai unor opere artistice semnificative dedicate cinstirii memoriei eroilor din Primul Război Mondial. În acest an comemorativ ar mai trebui să revenim și să reflectăm și asupra noțiunilor, oarecum demonetizate, de „națiune”, „eroi”, „patriotism” sau „jertfă”.

Ce credeți că ar trebui să marcheze, fundamental, viitorul nostru după acest prim veac de unitate națională?

Un proiect de țară coerent, sustenabil, prin care să se investească în educație și cultură, un plan clar, ordonat, pentru generațiile de azi și pentru cele viitoare. În același timp, proiecte sociale, nu ajutoare sociale fără noimă, proiecte de incluziune socială, precum și curaj. Dar nu un curaj negativ, de genul „traversat strada pe roșu~, ci un curaj profund, real. Și, de asemenea, multă, multă responsabilitate ca individ și ca societate.