Transilvania
Merghindeal, satul de pe Valea Zăgazului

Merghindeal, satul de pe Valea Zăgazului

ştefan Mărculeţ, 26 Iulie 2012

La doar câţiva kilometri de punctul central din România se situează comuna Merghindeal, din judeţul Sibiu, unde istoria comunităţii de români este strâns legată de şcoala şi biserica din sat, de marile personalităţi ce au activat aici şi de pământul roditor de pe dealurile înconjurătoare.

Comuna Merghindeal se află pe marginea sudică a Podişului Transilvaniei, între oraşele Agnita şi Făgăraş. Şoseaua care leagă cele două oraşe străbate localitatea de pe Valea Zăgazului, distanţa până la Sibiu fiind de 60 de kilometri, iar până la oraşul Agnita, de 8 kilometri. Relieful este deluros, cu pante domoale, străbătute de Valea Zăgazului, astfel că locuitorii s-au aşezat pe cursul acestei văi. „În ţinutul Merghindealului s-au cunoscut încă din perioada neolitică aşezări omeneşti. S-au găsit obiecte de ceramică, păstrate până astăzi, aflate acum la Muzeul Bruckenthal din Sibiu“, ne-a spus preotul paroh de la Merghindeal, părintele Cristian Nicolae Sasu.

Din discuţia avută cu părintele paroh am aflat multe lucruri interesante din istoria localităţii, a locuitorilor ei şi a comunităţii de români ortodocşi de aici. Astfel, prima menţiune în documentele istorice a localităţii Merghindeal este datată la 1332, sub denumirea de Valdis Mariae. Se pare că această aşezare este mult mai veche, fiind distrusă de năvălirea mongolă din 1241.

„Locuitorii comunei noastre s-au ocupat cu agricultura, pomicultura, viticultura şi oieritul, dovedindu-se a fi buni gospodari şi evlavioşi creştini, ţinând cu sfinţenie la credinţă şi la păstrarea portului românesc strămoşesc“, continuă părintele Sasu.

În documentele unui recensământ, în limba latină, se consemnează că primul învăţător în Merghindeal activa la 1438. Nu se cunoaşte exact numărul copiilor ce învăţau carte la acea vreme, dar se ştie că, în perioada 1502-1503, doi tineri din Merghindeal frecventau cursurile Universităţii din Viena. Prima clădire destinată învăţământului a fost construită abia în 1841, iar până atunci, învăţământul se făcea în case particulare. Prima şcoală pentru români a fost zidită la 1880, de comunitatea ortodoxă.

Comunitatea din Merghindeal era cunoscută şi pentru obiceiurile de sărbători, care se doresc a fi reînviate. La Crăciun, femeile jucau „războiul de ţesut“, un obicei vechi, pierdut în zilele noastre. De asemenea, la secerat, fetele şi feciorii veneau cu cunune de grâu, iar o fată purta cununa şi toţi mergeau să cânte la o gazdă.

Şcoala protopopului martir

Românii din Merghindeal păstrează vie memoria uneia dintre cele mai de seamă personalităţi născute în acest sat, protopopul Aurel Munteanu. Născut la 2 mai 1882, a finalizat cursurile teologice în 1906, după care, timp de un an, a educat copiii şi tinerii din Merghindeal. „O cameră din casa bunicii sale a rămas goală şi a făcut o clasă de cursuri. A adus 6-8 copii absolvenţi ai şcolii primare pentru a-i pregăti pentru liceu. După 10 luni, a plecat cu ei la Sibiu şi toţi au intrat la liceu. El a propus ca între disciplinele studiate să fie şi religia. Pe lângă cunoştinţele religioase, îi învăţa pe copii cum să se roage“, ne-a explicat părintele paroh.

Pe lângă şcoala amintită, Aurel Munteanu a înfiinţat şi un cor de două voci şi uneori predica la slujbele religioase oficiate în biserica din sat. Bătrânii îşi amintesc faptul că toţi povesteau de acel an, în care biserica a fost plină de credincioşi la slujbe.

Sâmbătă seara şi duminica după Vecernie, Aurel Munteanu aduna tineri pentru a-i învăţa cântece bisericeşti şi lumeşti, dar şi poveşti şi lucruri de ştiinţă şi de istoria neamului românesc, lucruri tăinuite pe vremea dominaţiei maghiare. La casa „domnului Aurel“ mergeau feciorii şi fetele ca la o casă de cultură. După Vecernii şi în zi de ploaie, se umplea casa de oameni, cărora le vorbea din vieţile sfinţilor şi din faptele domnitorilor din Ţările Române. „Până astăzi se vorbeşte în Merghindeal de «şcoala domnului Aurel»“, spune părintele Sasu.

Aurel Munteanu a fost ales protopop de Huedin la 1 octombrie 1924, în vremuri grele. În 10 septembrie 1940 a fost martirizat de hortişti. În 1965 a fost deshumat din cimitirul local şi pus într-un mormânt în faţa bisericii unde a slujit. Monumentul funerar din faţa Protopopiatului Huedin, dezvelit în 2000, îl prezintă pe protopopul martir cu epitrahilul pus pe grumaz, în semn de rugăciune, cu Sfânta Scriptură într-o mână şi cu cealaltă mână îndemnând la pace şi iubire. La manifestările dedicate împlinirii a 70 de ani de la martiriul său, au fost invitaţi la Huedin şi preotul paroh de la Merghindeal, şi autorităţi locale. În Merghindeal se păstrează şi Casa memorială Aurel Munteanu, cu o placă memorială.

Biserica din Merghindeal

Românii ortodocşi din Merghindeal s-au îngrijit şi de construirea unei biserici în sat. Primul lăcaş de cult a fost din lemn şi s-a păstrat până la zidirea unei noi biserici din piatră. La acel moment, credincioşii au aşezat în locul unde a fost sfântul altar al vechii biserici o cruce moştenită de la străbuni. Această cruce din piatră sculptată are următoarea inscripţie, cu litere chirilice: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi a Sfântului Duh, ridicatu-s-a această sfântă cruce cu hramul Uspenia (Adormirea Maicii Domnului), leat 7128, adică 1620 şi s-a ridicat de către robul lui Dumnezeu, eu, Nicolae, preotul“. Pentru păstrarea ei în condiţii bune, piatra a fost aşezată în curtea bisericii noi.

Biserica de piatră a fost construită în 1854, pe vremea păstoririi Sfântului Mitropolit Andrei Şaguna, când paroh în sat era preotul Ioan Cocoroadă. Lucrările au fost realizate de meşterul Wagner din Merghindeal, prin contribuţia întregii parohii. Biserica are hramul „Buna Vestire“ şi este aşezată în partea de miazăzi a comunei, la o distanţă de 200 de metri de şoseaua judeţeană care leagă Agnita de Făgăraş. Biserica este din piatră adunată de pe la oameni, cărămidă şi acoperită cu ţiglă. Iniţial, interiorul a fost zugrăvit în 1854, iar pe bolţi erau pictaţi rudimentar evangheliştii şi scena Bunei Vestiri.

„În 1981, biserica a fost pictată de Simion Hârţoagă, iar în 1982 s-au făcut strănile. În 1983 s-a reparat turnul, în 1984 s-a zugrăvit biserica în exterior, au fost făcute în 1986 gardurile, iar un mai târziu două tetrapoade pentru cântăreţ şi două scări la turn. În 1988 au fost realizate pardoseala de ciment şi mozaicul în altar şi în faţa altarului. După acestea s-au făcut şi alte lucrări. În 1999, preotul Virgil Manase a înfrumuseţat biserica, iar în 2005 Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a sfinţit lucrările“, ne-a mai spus părintele Sasu.

Spaţiu pentru activităţile parohiale

În 2009, când la Merghindeal a venit actualul paroh, s-au făcut restaurarea şi împodobirea altarului. Tot în acel an s-a refăcut şi acoperişul de pe biserică, iar în 2010 s-au schimbat ferestrele, s-a pus geam termopan, s-a schimbat cafasul şi s-a făcut pardoseala. În 2011 s-a creat un spaţiu pentru şedinţe, pentru păstrarea arhivei şi biblioteca parohiei.

„La amenajarea acestui spaţiu am fost motivaţi de faptul că eram implicaţi în proiectul «Alege şcoala!» şi aveam nevoie de o sală pentru activităţile noastre, un loc unde să adunăm copii pentru a le expune învăţătura ortodoxă şi pentru a-i instrui conform programelor Patriarhiei Române. Aici au loc şi întâlnirile cu enoriaşii, cu membrii Consiliului parohial şi ai Comitetului parohial“, continuă părintele paroh. Lucrări administrative au avut loc şi la casa parohială, pentru renovarea şi înfrumuseţarea acesteia.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!