Mica academie populară din Parcul Copou

Oana Rusu, 14 Iunie 2007

▲ Cu câteva zile înainte ca Parcul Copou să fie invadat de meşterii populari, care participă an de an la Târgul de Ceramică Românească „Cucuteni 5000“ şi la Târgul Meşteşugarilor, organizate de Primăria Iaşi, centrul parcului a fost gazda unei tabere în cadrul căreia 100 de copii au deprins tainele meşteşugurilor populare ▲ Copiii au lucrat vase de ceramică, au ţesut, au făcut podoabe sau figurine de lut inspirate din poveştile lui Creangă ▲

Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova a organizat, în aceste zile, o tabără de creaţie populară în Parcul Copou pentru 100 de elevi din mai multe şcoli ieşene, în parteneriat cu Fundaţia pentru Dezvoltare Economică şi Integrare Europeană (FEDEI), Societatea Culturală „Ginta Latină“, Liga Studenţilor de la Facultatea de Automatizări şi Calculatoare, Muzeul Etnografic al Moldovei şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi şi a fost finanţat de Primăria Municipiului Iaşi. Tabăra de creaţie populară „Mici meşteri din Copou“, conform celor menţionate de Marcel Lutic, preşedintele Asociaţiei, s-a desfăşurat în perioada 8-13 iunie în Parcul Copou, timp în care 10 meşteri populari consacraţi au iniţiat în tainele meşteşugului popular 100 de elevi din clasele III-V de la Şcoala nr. 23 „Titu Maiorescu“, Şcoala generală nr. 22 „P. B. Haşdeu“, Şcoala nr. 9 „Elena Cuza“, Şcoala nr. 3 „Al. Vlahuţă“, precum şi elevi de la Şcoala Normală „Vasile Lupu“, Grupul Şcolar „Ioan Holban“. Elevii au fost organizaţi în 10 ateliere de ceramică decorativă, ceramică utilitară, împletituri din sfoară, păpuşi de ceramică, măşti, podoabe, ouă încondeiate, împletituri din nuiele, prelucrare lemn, icoane, ţesături.

După ce copiii au fost iniţiaţi în tainele fiecărui meşteşug, au prezentat în cadrul unei expoziţii cu vânzare rezultatul muncii lor, iar cele mai reuşite lucrări au fost premiate de către organizatori. Meşterii populari care au jucat rolul de mentor pentru micii ucenici au venit de acasă cu instrumentele lor de lucru, precum şi cu materia primă, astfel că, atât copiii, cât şi vizitatorii parcului au avut posibilitatea să vadă cum se realizează un obiect de artizanat.

De ziua ei, o fetiţă se delectează la războiul de ţesut

O fetiţă este foarte concentrată la ţesut. „Mă numesc Secariu Diana Georgiana şi am 12 ani împliniţi astăzi şi învăţ la Şcoala Normală «Vasile Lupu». Doamnele mele profesoare au spus că fac o tabără aici în Copou şi am vrut să vin şi eu, am fost curioasă, am fost aleasă la echipa de la ţesătură, mi se pare foarte frumos aici“. Diana a spus că nu ştia să lucreze la războiul de ţesut, dar că şi-a dorit foarte mult să înveţe atunci când a văzut-o pe „doamna meşteră“. „Doamna Maria Zotic mi-a spus cum să calc pe pedale, cum se dă suveica, cum se dă vatala. Cea mai grea operaţie mi se pare să calc pe pedale“. Fetiţa era desculţă, pentru că aşa trebuie.

La grupul de ţesut, „stăpână“ este Maria Zotic, de 71 de ani, din satul Mihai Viteazu, comuna Ungheni, judeţul Botoşani, care a spus că a venit la târg „de dragoste, să învăţ nişte copii, să le rămână nişte amintiri frumoase. Mai greu a fost începutul, să le arăt. Trebuie mai întâi urzit, pe urmă trebuie învelit, dar mai înainte de a fi învălit trebuie să tragi tiara, apoi se dă prin iţă, prin spată şi apoi urci. Războiul de ţesut este de acasă, din satul Mihai Viteazu, comuna Ungheni, judeţul Botoşani“. Maria Zotic a spus că la ea în comună mai sunt foarte puţine femei care mai ştiu să ţeasă la război. „Suntem vreo şase, dar de fapt suntem vreo patru care ştim să facem lucrul de la început până la urmă. Nu e foarte greu de lucrat, dar e mai greu de început“.

Adrian Hoişte de la Şcoala „Elena Cuza“, a venit de la atelierul de prelucrare la cel de olărit, din curiozitate. El este în clasa a IV-a: „am venit aici să lucrez o oală de ceramică, îmi place foarte mult. Am venit în tabără la echipa de prelucrare în lemn, dar am văzut şi ce fac ceilalţi şi mi-a plăcut aici. Nu am reuşit să fac nimic încă, dar mai încerc“.

Luchian Ciprian din satul Schitu Stavinc, comuna Voineşti, judeţul Iaşi este „şeful“ de la olărit: „mi-a plăcut foarte mult felul în care copiii au fost interesaţi. Eu cred că aceşti copii îşi pot continua această pasiune, mai au nevoie însă de practică. Le trebuie şi condiţii. Eu am venit cu roata mea de acasă, am venit cu sculele mele de acasă, dar ei nu au astfel de unelte“.

Alina Racu de la Şcoala „Elena Cuza“, clasa a V-a, a realizat „mai multe obiecte din lut, pe care apoi le-am pictat. Polonice, pasăre, broască ţestoasă, pahare, mai multe. Mi-a plăcut modelarea, dar mai mult mi-a plăcut să le pictăm. Un polonic din ăsta poate fi şi folosit, dar mai întâi trebuie să fie ars în cuptor. Mi-ar plăcea şi la şcoală să facem astfel de obiecte“.

Ileana Hotopilă, comuna Urma, satul Obcina, judeţul Suceava, este mare „meşteră“ la încondeiat ouă. Despre copii, Ileana Hotopilă spune că „sunt interesaţi, le place, chiar acum am vorbit cu ei, să rezolv acasă cu cazarea, că de la anul am să-i iau la mine câte o săptămână, două, cât vor să stea pentru a învăţa cum să încondeieze ouă. Până acum, pentru dată, ei s-au descurcat foarte bine“.

Andreia Secară, de 11 ani, de la Şcoala „Alexandru Vlahuţă“, clasa a V-a, a venit „să lucreze ouă încondeiate. Dăm ouăle cu ceară, le desenăm, chiar îmi place foarte mult să lucrez aici. Eu am fost prima dată repartizată aici la icoane, chiar am lucrat şi la icoane, dar am venit şi aici. M-a atras pentru că erau desenate ouăle, erau mici desene, sunt drăguţe. Prietena mea era aici şi am venit să lucrez şi eu cu ea“.

Unii copii au deja comenzi acasă pentru podoabe

Elena Gheorghian din Suceva a venit la tabăra meşterilor populari, pentru a învăţa copii de la câteva şcoli din Iaşi să facă podoabe. „Veneau copiii şi de la alte meşteşuguri, au mai schimbat şi ei între mai multe tipuri de activităţi. Copiii sunt foarte entuziasmaţi, şi-au cumpărat mărgeluţe, aţă, ac, deja unele fetiţe au şi comenzi, le-am dat să îşi continue activitatea acasă“.

Ionela Lungu este de la Humuleşti, satul marelui povestitor. „Tocmai pentru că stau la trei case de casa lui Ion Creangă, m-am gândit să mă inspir din poveştile lui. Deşi nu am avut legături cu meşteşugul popular, am realizat lucrări din lut pictate, care întruchipează personaje din opera marelui scriitor. Aici am venit la invitaţia Asociaţiei pentru a învăţa zece copii - eu le spun zece meşteri mari, calfe şi zidari - ceea ce realizez eu, figurine. Eu fac astfel de figurine dintr-un boţ de humă, aşa cum spunea şi Creangă, pe care le modelez. Împreună cu copiii am modelat fata babei şi fata moşneagului, copacul cu pere, cuptorul, căţeluşa cea bolnavă. Pe măsură ce modelam şi le povesteam fragmente de poveste şi a fost mai mult decât învăţarea unui meşteşug, a fost un fel de şezătoare. Eu le doresc ca indiferent ce carieră vor avea în viaţă, aşa cum şi eu sunt meşter popular în timpul liber, în rest sunt profesoară, să nu renunţe la un hobby“.

Enache Andreia Diana de la Şcoala „Elena Cuza“, clasa a III-a, „am pictat, am desenat, am învăţat multe lucruri în tabără. Cel mai mult mi-a plăcut să fac icoana. Am ales acest model pentru că mi-a plăcut. Mi-ar mai place să mai lucrez şi altă dată“, a spus fetiţa care a adăugat că meşterul de la grupul lor a fost Liviu Şoptelea.

După ce copii şi-au prezentat lucrările, o parte dintre ei au fost premiaţi, însă bucuria lor cea mai mare a fost să realizeze astfel de lucrări.

▲ Marcel Lutic, preşedintele Asociaţiei Meşterilor Populari, a arătat că „a fost o experienţă cel puţin interesantă, după mărturiile copiilor. La concurenţă cu tentaţiile, ispitele lumii moderne, noi am încercat să aducem meşteşugurile populare care vin din veacuri şi văd că a meritat toată munca, tot efortul nostru. Meşterii au participat benevol, această tabără nu a avut o componentă comercială, a fost o componentă educativă, pedagogică în primul rând, iar ei au fost sacrificaţi, dar sunt convins că mulţumirea sufletească a fost mare şi la ei. Meşterii ne-au mai făcut unele sugestii, poate că ar mai trebui un pic mărită vârsta şi selectaţi mai bine copiii înainte. Toate meşteşugurile au trezit interes şi e firească această plimbare a copiilor de la un meşter la altul“.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!