Analiză
Moş Crăciun „de carton“ versus comunistul Moş Gerilă

Moş Crăciun „de carton“ versus comunistul Moş Gerilă

Elena Aniculoaie, 22 Decembrie 2009

Vă mai amintiţi de Moş Gerilă? Moşul acela care aducea daruri copiilor la grădiniţă şi părinţilor la serviciu, detronându-l pe vechiul Moş Crăciun? Cum a fost primit de populaţie? A fost el oare uitat, după 20 de ani de la căderea comunismului? L-a influenţat cu ceva pe actualul Moş Crăciun? Am încercat să aflăm mai multe de la cercetători, unul în istoria religiilor, altul în tradiţiile poporului român, de la un cadru didactic şi bineînţeles de la un duhovnic. Concluzia? Moş Gerilă a fost folosit pentru a îndepărta oamenii de tradiţia creştină, folosindu-se totuşi de impactul său asupra copiilor; învăţământul a încercat să împace amândouă părţile, iar copiii s-au născut cu acest Moş Gerilă, trăind într-o ignoranţă fericită. Astăzi, se pune întrebarea dacă vechiul Gerilă era mai pur decât actualul Moş Crăciun. Răspunsul? Îl observăm în jurul nostru.

Din meniul vieţii duble trăite în timpul comunismului a făcut parte, cu certitudine, şi personajul Moş Gerilă. Fiind o influenţă sovietică, venită odată cu regimul, Moş Gerilă a apărut ca un surogat, ca o înlocuire a lui Moş Crăciun. Hainele erau aceleaşi, darurile la fel, originea era tot o ţară îndepărtată, exotică şi geroasă („Gerilă“). Îi deosebea doar momentul apariţiei lor. Gerilă venea fie înainte de Crăciun, aşa cum se întâmpla la şcoli şi grădiniţe, fie după 25 decembrie, în instituţii. Astfel, Moş Gerilă nu mai depindea de Naşterea Domnului, darul suprem al lui Dumnezeu pentru noi, de bucuria colindelor, păstrate cu sfinţenie de strămoşii noştri.

Comuniştii au furat Crăciunul

„Când eram copil, vă pot spune că, în şcoală, la serviciu, la Casa Pionierului, în toate instituţiile care erau coordonate de mai-marii vremii se vorbea de Moş Gerilă, pentru a îndepărta pe copii, pe tineri, pe oameni în general, de tradiţia creştină. Toate acestea s-au înscris într-un program de oprimare a Bisericii, după cum spunea un mare profer de teologie - că de la Nero la Stalin şi până astăzi, aceşti mari persecutori ai Bisericii au găsit în toate vremurile forme de a îndepărta pe oameni sau de a încerca să-i îndepărteze de tradiţia creştină şi de frumoasele obiceiuri pe care Biserica le-a păstrat şi le-a cultivat“, spune arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În timpul comunismului, ideologia nu permitea nici o trimitere la lucruri care ţineau de domeniul religiei, al credinţei, dar, cum Moş Crăciun, „ca manifestare şi ca impact asupra copiilor, era foarte puternic şi bun de utilizat, a fost transformat în Moş Gerilă, care şi el a venit, sigur, pe filiera sovietică, pentru că acolo experienţa era mai veche şi lucrurile se făcuseră în felul acesta. Era o anumită duplicitate, acasă era Moş Crăciun, la instuţii, şcoli sau serviciu era Moş Gerilă. Moş Gerilă care venea şi împărţea la copiii respectivi, în schimbul unor poezii şi al unor informaţii date de părinţi, dacă au fost cuminţi sau dacă nu au fost cuminţi: li se făceau daruri care erau date fie de sindicat, fie, în momente de criză, aduse de părinţi de acasă“, rememorează Costion Nicolescu, cercetător la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti.

„Acasă, tot Moş Crăciun era“

Mediul şcolar, spune Mona Şerbănescu, directorul Şcolii „Anastasia Popescu“ şi al grădiniţei „Arc-en-Ciel“, „a aranjat lucrurile în aşa fel încât să dea bine la contextul politic şi nici pe copil să nu-l frustreze. E adevărat că-i spuneau Gerilă în loc de Crăciun, şi că se mai pierduse legătura cu Crăciunul, dar ea totuşi exista. Şi faptul că ea s-a păstrat de-a lungul anilor mie mi se pare extraordinar. Păcat că era vorba de această ducere la absurd, la paroxism, a vieţii duble pe care ne-o impuneau. Chiar dacă se spunea Moş Gerilă, acasă, tot Moş Crăciun era. Sigur că nu aveai ambianţa aceasta de colinde, poate doar la biserică, unde, oricum, lumea se ducea. Părerea mea este că, prin Moş Gerilă, s-a păstrat spiritul Crăciunului. Moş Gerilă a fost un camuflaj, dar sub el mustea ceva adevărat“.

Cu toate acestea, partea negativă a lui Moş Gerilă, crede Mirel Bănică, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române, „în timpul copilăriei, noi nu o percepeam; dar nu aveam nici alternativă la ea. Simţeam ceea ce am numi, în limbajul de astăzi, teologic, şi nu numai, duhul sărbătorii, numai că acel duh al sărbătorii era populat cu figuri laice, cum este cea a lui Moş Gerilă. Nu cunoşteam nici faptul că ar fi o sărbătoare de sorginte sovietică, pur şi simplu eram născuţi cu acest Moş Gerilă, aşa cum copiii în ziua de astăzi sunt născuţi cu Moş Crăciun. Era o ignoranţă fericită“. Părinţii de atunci, mulţi dintre ei, erau socializaţi în comunism, „poate bunicii noştri şi-ar fi dat seama de aşa ceva, dar să nu uităm că ei erau oameni de la ţară, ţărani veritabili, tradiţionali, cum nu mai există în ziua de astăzi, care n-aveau cablu şi nu citeau nici ziare. Apoi, ţăranii nu prea sărbătoreau Moş-Crăciun nici în perioada în care se putea face acest lucru, ei aveau noţiunea de Moş-Nicolae şi de mers la biserică de Crăciun. Deci ei nu aveau nevoie de sărbători impuse sau autoimpuse, fie că-i spuneau Moş Gerilă sau Moş Crăciun pentru a sărbători“, continuă Mirel Banică.

Dar, spre bucuria noastră, Moş Gerilă „nu cred că a prins teren, decât într-o foarte mică măsură şi probabil la copiii din oraşele foarte mari, acolo unde era o ruptură de tradiţia de altădată, de lumea satului, de familia creştină, dar, la nivelul ţării, la nivelul Bisericii, am putea spune că s-a încercat păstrarea vechilor tradiţii, care în cea mai mare parte s-au perpetuat“, susţine părintele Timotei Aioanei.

Crăciunul „trebuie căutat la biserică“

Problema apare şi la actualul Moş Crăciun, care este tot mai prezent în reclame, în emisiuni de divertisment, pierzându-şi legătura cu sărbătoarea Naşterii Domnului. „Moş Crăciun, cum se manifestă social astăzi, nu este mai creştin decât Moş Gerilă. Atunci, Dumnnezeu era pus în paranteză. La fel şi acum. Însăşi întruparea, jucarea lui de către cineva, este ceva care nu are nimic creştin, multiplicarea lui pe toate străzile, în toate situaţiile, la loz în plic, la magazin, nu are nimic spiritual, ci ceva tot mai comercial, până acolo încât, anul trecut, s-au adunat nu ştiu câte mii de Moşi Crăciun, pentru a bate un record. Deci totul este căzut într-un derizoriu extraordinar“, crede Costion Nicolescu. „Astăzi, vedem un Moş Crăciun de carton, nu are nici un fel de consistenţă, nu mai are relaţie decât cu cumpărăturile, cât umplem coşurile şi cât mâncăm, câte luminiţe aprindem în oraş şi când le dăm drumul. Din păcate, marele pericol, mai curând, este acum, noroc că a venit criza şi a mai încetinit avalanşa consumismului“, completează Mona Şerbănescu.

„Moş Gerilă, acela pe care uneori îl criticăm în ziua de astăzi, sau chiar îl vedem ca pe o relicvă comunistă, el era mult mai pur decât crăciunii şi crăciuniţele dezbrăcate cu care suntem obişnuiţi de mass-media contemporană. Aşa că, într-o bătălie a purităţii, nu ştiu cine ar ieşi mai câştigat, Gerilă, comunist cum era el, sau Crăciun. Poate Moş Nicolae! Dar... pentru cei care îl mai sărbătoresc, şi care-i cunosc semnificaţia spirituală şi religioasă“, susţine Mirel Bănică. Sunt persoane şi instituţii interesate foarte mult de câştigul imediat, crede şi arhimandritul Timotei Aioanei, care fac orice doar pentru câştig. „Putem vorbi şi de o schimbare a sensului sărbătorii, acum se pune foarte mult accentul pe daruri, pe luna cadourilor, pe bucuria de a face altuia dar, însă totuşi fără bucuria, pregătirea aşa cum trebuie a întâmpinării sărbătorii, fără participarea la biserică, fără ascultarea colindelor în biserică, fără spovedanie şi împărtăşanie şi, mai ales, fără primirea preotului care aduce vestea aceasta a Naşterii Domnului, ne îndepărtăm de Dumnezeu. Eu cred că aici trebuie căutat sensul sărbătorii, nu în magazine, nu în multitudinea produselor pe care societăţile de consum, magazinele, lanţurile, firmele le prezintă. Aici este vorba de câştigul imediat, iar sărbătoarea în sine are un alt mesaj şi o altă semnificaţie“.

Darul lui Dumnezeu

Făcând un pas înapoi în tradiţia românească şi creştinească în acelaşi timp, vedem că nici Moş Crăciun nu a existat, este o apariţie recentă, importat şi generat, de data aceasta, pe filieră occidentală. Dar pentru noi, creştinii, „Moş Crăciun poate avea o altă semnificaţie. În mod normal, Moş Crăciun, poate că aşa l-am apucat eu, este un personaj de taină, el venea noaptea, iar dimineaţa găseai cadourile - nu opulente, ca astăzi - sub pom. Apoi era un personaj care venea acasă, aşa cum, în tradiţia veche şi în tradiţia care se păstrează, Crăciunul este o sărbătoare a familiei. Aşa şi Moş Crăciun, venea la fiecare familie, nu în tot felul de locuri sociale, prin pieţe, prin parcuri etc. Pe de altă parte, trebuie să vedem Crăciunul ca momentul în care Dumnezeu face un dar suprem umanităţii - „atât de mult a iubit pe om, încât L-a dăruit pe fiul Său, Cel Unul-Născut“, spune Sfânta Scriptură. Deci Hristos este un dar, acesta este marele dar, sărbătoarea, posibilitatea de a ne raporta la trăire, la Dumnezeu, mai apropiat, mai pe înţelesul nostru, prin Hristos. Şi atunci, în virtutea acestui dar extraordinar, a momentului în care ni s-a făcut acest dar extraordinar, se fac în continuare, prin asemănarea noastră cu Hristos, daruri de către părinţi pentru copiii lor. Daruri care trebuie să-i trimită pe copii la Dumnezeu, la bunătatea lui şi la milostivirea lui, şi să se bucure, pe măsura înţelegerii lor, de sărbătoare“, explică Costion Nicolescu.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!