Documentar
Nessebar, oraşul cu cele mai multe biserici din Bulgaria

Nessebar, oraşul cu cele mai multe biserici din Bulgaria

Diac. Ioniţă Apostolache, 07 Septembrie 2009

Situat pe o mică peninsulă de pe litoralul vestic-bulgăresc al Mării Negre, oraşul Nessebar se numără printre cele mai vechi aşezări urbane din Europa, având o istorie care se întinde pe parcursul a şase epoci diferite: tracică, elenă, romană, slavă, bizantină şi bulgară. Aici, pe malul Mării Negre, comorile trecutului sunt permanent valorificate în ochii călătorului dornic să îmbine tradiţia cu prezentul unei vacanţe însorite.

Am ajuns în citadela de pe marginea mării în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, fiind dornici să vedem bisericile despre care vorbea toată lumea. După ce trecem peste istmul care leagă peninsula de uscat, la vechea poartă a oraşului zărim icoana Maicii Domnului sau Eleusis, aşa cum o numesc cei de aici, aşteptând parcă marea ei sărbătoare. Nu mică ne-a fost uimirea să vedem cum localnicii vechii Mesembria se pregătesc, cu mic cu mare, de marele praznic, având peste tot icoanele Maicii celei Milostive, devenită aproape un simbol al cetăţii de pe malul Mării Negre. Este deja o tradiţie ca fiecare sărbătoare închinată Maicii Domnului să fie pregătită fervent de fiecare localnic, care nu ezită nici o clipă să o împărtăşească şi celorlaţi, fie ei şi de altă cultură.

Deşi primeşte anual mii de vizitatori din toate colţurile lumii, oraşul cu cele mai multe biserici din Bulgaria nu a renunţat la adevărata sa identitate, şi aceasta pentru că dintotdeauna a ştiut să-şi conserve foarte bine valorile pe care le-a moştenit din generaţie în generaţie.

Un oraş cu nume antic

Cunoscut din cele mai vechi timpuri sub numele tracic de Menebria, oraşul care astăzi numără aproximativ 10.000 de locuitori a devenit o marcă a prosperităţii pentru locuitorii de pe malurile Mării Negre. Prima atestare documentară îi aparţine geografului grec Strabo care, în încercarea sa de a face o descriere generală a vieţii locuitorilor de pe malurile vestice ale Pontului Euxin, vorbeşte şi despre vechia aşezare tracică: „Este o colonie a poporului din Megara cunoscută la început după numele de Menebria, pentru că fondatorul ei se numea Menas, în timp ce cuvâtul «bria» însemna oraş în limba tracă“. Cercetările ulterioare au confirmat filiera tracică a actualului oraş bulgăresc, întemeietorul coloniei fiind regele trac Menas. La începutul epocii creştine, oraşul a devenit cunoscut sub numele de Mesembria sau Mesemvria, păstrându-se sub această denumire pe tot parcursul stăpânirii Imperiului Roman şi Bizantin. Odată cu răspândirea limbii bulgare, începând cu secolul al IX-lea, numele oraşului devine Messebur, schimbându-se gradual în Nessebar, denumire oficial adoptată în anul 1934. În 1956, partea istorică a oraşului Nessebar a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.

Dovezile arheologice şi identitatea istorică a Nessebarului

Miturile şi legendele greceşti se aud şi astăzi printre localnici. Aproape că nu există persoană care să nu cunoască legendele din Eleusis sau mitul lui Orfeu, sau isprăvile invincibilului Hercule. Din încercarea de a trăi cât mai real aceste mituri, strămoşii celor din Nessebar şi-au ascuns averile pe fundul mării, pentru a fi ferite de lăcomia invadatorilor păgâni. Dovezi clare ale acestor realităţi mitificate au fost scoase la iveală de cercetările arheologice, în apropierea oraşului descoperindu-se cea mai veche comoară din lume, datând de aproape 6.000 de ani. Este o colecţie numismatică de o inestimabilă valoare expusă în mai multe muzee ale oraşului, pe care vizitatorii curioşi o pot admira ori de câte ori ajung aici. Au fost găsite, de asemenea, obiecte care datează de la sfârşitul Epocii Bronzului şi începutul Epocii Fierului. Din perioada elenistică se mai păstrează vechile ruine ale templului lui Zeus Hiperdexius, precum şi o veche statuie din marmură care-l reprezintă pe Apollo.

Cele mai preţioase descoperiri datează însă din primele secole creştine, oraşul fiind binecunoscut pentru numărul mare de biserici construite în decursul celor două milenii de creştinism. Stilul bizantin a fost la el acasă, numeroase obiecte şi podoabe de cult fiind scoase la lumină din apropierea vechilor biserici. Astăzi, toate aceste descoperiri amintesc că Nessebarul este un oraş construit pe vechi temelii antice.

Reper cultural şi comercial pentru întregul Bizanţ

O inscripţie descoperită pe vechile ziduri de apărare aminteşte că o garnizoană romană a petrecut în Mesambria iarna din 72-71 î.Hr, înainte de cucerirea completă a oraşului. Nu după mult timp, cohortele romane, conduse de generalul Luculus, băteau la porţile cetăţii, conducătorilor de aici nerămânându-le decât varianta de a se preda de bunăvoie, evitând astfel distrugerea din temelie a oraşului. Mesembrienii au adoptat obiceiurile romane, păstrându-se totuşi şi o parte dintre vechile convingeri religioase din perioada tracică şi elenă. S-a conservat foarte bine ritualul „cavalerului trac“ , fiind împrumutat chiar de stăpânitorii romani.

Perioada romană nu a fost însă una de prosperitate, localnicii fiind constrânşi să plătească Romei taxe exorbitante. Abia după separarea Imperiului Roman, vechea Mesambrie a reuşit să-şi regăsească strălucirea de altă dată. În doar câţiva ani, micuţul orăşel devenise un reper cultural şi comercial pentru întregul Bizanţ. Au fost refăcute zidurile de apărare după modelul celor de la Constantinopol, folosindu-se cărămizi cumpărate chiar din capitala Bizanţului. O parte a acestui sistem de fortificaţii străjuieşte şi astăzi la porţile cetăţii. În viaţa culturală a oraşului pătrunde acum influenţa creştină, construindu-se foarte multe biserici devenite mai târziu capodopere ale artei ortodoxe din spaţiul balcanic. Legendele populare spun că în aceea perioadă existau nu mai puţin de 40 de lăcaşuri sfinte, multe dintre ele fiind ridicate pe locul templelor din perioada păgână. Datorită vieţii liturgice de care se bucura, Mesembria devenise la începutul secolului al VI-lea un important şi recunoscut centru episcopal, reprezentanţii Bisericii de aici luând parte activ la aproape toate dezbaterile Sinoadelor Ecumenice.

De la bunăstare la ruină

Cea mai grea perioadă din istoria acestui oraş a fost cea din timpul stăpânirii otomane. În aceea vreme, prospera citadelă a fost secătuită de taxe şi impozite, iar valorile culturale şi creştine au fost dărâmate din temelie. Foarte puţine biserici au supravieţuit acestui masacru. Locuitorilor li s-a interzis dreptul de a face comerţ, de a cultiva viţa-de-vie, iar înălţimea bisericilor nu trebuia să depăşească nivelul solului.

Astăzi, în Nessebar se mai păstrează cincisprezece dintre cele patruzeci de biserici care au fost construite în decursul timpului. Cea mai veche dintre acestea este Biserica Vechii Episcopii, construită în secolul al V-lea pe ruinele templului lui Apollo. În secolul următor, a fost grav avariată de un cutremur, care a adus-o aproape de ruină. A fost restaurată din temelii şi într-un timp relativ scurt a fost redată cultului. În tradiţia populară, biserica a fost numită „Sfânta Sofia“, dată fiind frumuseţea şi grandoarea ei, ce o apropiau de ctitoria marelui împărat bizantin Iustinian. Cronicile medievale arată că aici au fost păstrate moaştele mai multor sfinţi, fiind mutate după 1257, odată cu distrugerea ei definitivă. Astăzi ruinele acestei vechi biserici fac parte din patrimoniul Bisericii Ortodoxe Bulgare.

O altă biserică cu valoare de patrimoniu este şi Biserica Sfintei Milostiviri sau Eleusis, ale cărei temelii au fost ridicate la începutul Evului Mediu. În apropierea ei au fost descoperite mai multe morminte, care datează din perioada împăratului Iustinian. Tot aici a fost adăpostită o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni sau Eleusis, aşa cum era numită de localnici. Tradiţia acestei icoane se mai păstrează şi astăzi, devenind ocrotitoarea pescarilor şi a celor ce călătoresc pe mare.

Biserica „Sfântul Arhidiacon Ştefan“ a îndeplinit funcţia de catedrală pentru credincioşii din Nessebar pe toată perioada secolului al IX-lea. „Sfântul Stefan“ este singura biserică din oraş ale cărei fresce sunt aproape sută la sută conservate.

Deşi pictura interioară nu s-a păstrat în întregime, Biserica Iisus Hristos Pantocrator este una dintre puţinele biserici vechi din Bulgaria care au rămas în picioare după perioada ocupaţiei otomane. Are o arhitectură deosebită, fiind împodobită cu motive exterioare frumos alcătuite din ceramică multicoloră. Astăzi biserica găzduieşte vernisajele de pictură bisericească, fiind unul dintre principalele centre de atracţie pentru turişti.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!