Interviu
Primirea moaștelor Sfântului Antonie cel Mare în 2017

„Nimic din ce am făcut nu egalează această împlinire”

Dumitru Manolache, 03 Iulie 2018

Mâine, 4 iulie 2018, se împlinește un an de când un fragment din moaștele Sfântului Antonie cel Mare, primit din Franța, a fost dăruit de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel Bisericii „Sfântul Antonie cel Mare”-Curtea Veche, Paraclis Patriarhal, din București. Într-un recent dialog, părintele Gheorghe Zaharia, parohul de la Curtea Veche, ne-a relatat povestea acestui important eveniment din viața comunității pe care o păstorește.

Se știe că Sfântul Antonie cel Mare a cerut ucenicilor ca trupul său, după moarte, să rămână ascuns în mormântul pregătit de ei. Mântuitorul însă a dorit altfel. În anul 561, după mai bine de 200 de ani de la tainica înmormântare, prin „descoperire dumnezeiască”, moaștele sfântului au fost găsite și depuse în Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alexandria. Acestea au fost duse la Constantinopol în 642, după cucerirea Egiptului de către arabi. În 1070, nobilul francez Jocelin a primit de la împăratul bizantin Roman IV Diogene moaștele sfântului - pe care le-a adus în Franța - ca recunoaștere a victoriilor sale împotriva arabilor.

Părinte paroh, aducerea moaștelor Sfântului Antonie cel Mare în biserica istorică ce-i poartă numele a reprezentat pentru credincioși un moment de înaltă bucurie. Care este povestea acestei mari realizări?

Pentru noi, primirea moaș­telor Sfântului Antonie cel Mare a fost o adevărată minune. Ucenicul lui, Sfântul Atanasie cel Mare, în scrierea sa „Viața Sfântului Antonie cel Mare”, spune că sfântul ar fi lăsat legământ ca trupul lui să fie ascuns după moarte, deoarece se obișnuia ca egiptenii să înfășoare în pânză corpurile celor înduhovniciți și să le păstreze în casele lor. Dar sfântul nu era de acord cu această practică. Așa se face că trupul i-a fost ascuns, fapt consemnat și de Biserică. Încă de la venirea mea în parohie, mi-am dorit foarte mult să avem și noi sfinte moaște. De aceea, am cerut ajutor tuturor celor care ne vizitau și ar fi putut întreprinde ceva în acest sens. În anul 2016, în luna iulie, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, a intervenit la părintele protosinghel Onufrie Cotos, de la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală, care, venind din Grecia, ne-a adus un mic fragment din moaștele Sfântului Ierarh Miron, Episcop de Creta, Făcătorul de minuni, sărbătorit în data de 8 august. Cu acest prilej, am primit însă și informația din partea Preasfinției Sale că moaștele Sfântului Antonie cel Mare s-ar afla într-o biserică din apropierea orașului francez Grenoble! Am căutat apoi și am găsit informații în acest sens pe site-urile în limba franceză.

Și ce a urmat?

Am tradus în limba română informațiile respective, apoi am făcut un demers către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, prin care îl rugam să analizeze situația și, dacă este posibil, să ne dea înalta binecuvântare pentru a obține o părticică din moaștele Sfântului Antonie cel Mare. După ce a studiat cererea noastră, Preafericirea Sa a recomandat să se facă de către specialiști în patrologie sau liturgică un studiu aprofundat asupra autenticității acelor moaște și a istoriei lor. Acest studiu a fost întocmit de către părintele prof. dr. Constantin Pătuleanu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București. Sfinția sa mi-a spus că trebuie să se deplaseze cineva în Franța, să verifice datele și să culeagă altele de la fața locului, și mi-a recomandat în acest sens un doctorand aflat la studii acolo, care avea să întreprindă cercetări în localitatea La Motte-au-Bois, de lângă Grenoble. Astăzi, așezarea se numește L’Abbaye de Saint-Antoine. Acolo există o mănăstire în care se află moaștele Sfântului Antonie cel Mare. Cercetările au durat mai bine de două luni. Așa am intrat în posesia unui studiu foarte bine documentat, care dovedea autenticitatea existenței moaștelor Sfântului Antonie cel Mare.

Cum ați valorificat acest fond documentar?

Într-un timp-record, părintele profesor Pătuleanu a redactat studiul intitulat „Sfântul Antonie cel Mare în spiritualitatea răsăriteană și apuseană”, iar pe data de 17 ianuarie 2017 l-am prezentat Părintelui Patriarh Daniel. După ce l-a citit, Preafericirea Sa ne-a făcut marea bucurie de a ne da binecuvântarea cerută, fapt pentru care îi suntem foarte recunoscători. S-a făcut apoi demersul oficial din partea Patriarhiei Române către Guy de Karimel, Episcop de Grenoble-Vienne, care în 2016 vizitase mai multe mănăstiri din țara noastră și, în luna aprilie 2017, sfintele moaște au ajuns în România. Ele au fost păstrate în paraclisul istoric din Reședința Patriarhală, până în momentul în care noi am reușit să confecționăm racla de argint în care urma să fie așezate. Acest lucru s-a petrecut pe 4 iulie 2017. Apoi, moaștele au fost aduse în biserica noastră. Părintele Patriarh Daniel l-a delegat pentru obținerea acestui sfânt odor pe Înaltpreasfințitul Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, care l-a primit la Grenoble, deodată cu actul oficial de donație, l-a adus în țară și l-a însoțit la biserica noastră.

Ce ați simțit când ați realizat că vi s-a împlinit atât de frumos visul ?

Faptul că din iulie 2016 până în iulie 2017 s-au petrecut atât de multe lucruri într-un timp atât de scurt - pentru că obținerea unor sfinte moaște durează foarte mult - nu poate fi decât o lucrare minunată a lui Dumnezeu. Bucuria cea mai mare a fost atunci când am primit binecuvântarea patriarhală pentru începerea demersurilor obținerii sfintelor moaște. Atunci am știut că ele vor ajunge în biserica noastră. În momentul acela, și eu și părintele profesor Pătuleanu am început să plângem... Nimic din ceea ce am făcut aici nu egalează, spun eu, ca valoare, această mare împlinire. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne-a spus că „aducerea moaștelor Sfântului Antonie cel Mare la voi este o încununare a lucrărilor care s-au făcut acolo”. Și eu cred că așa este și că așa au vrut Dumnezeu și Sfântul Antonie cel Mare. Mai întâi să punem biserica la punct, să facem totul frumos, apoi și-a trimis un înainte mergător, pe Sfântul Ierarh Miron, Episcop de Creta, Făcătorul de minuni, cu care a fost contemporan, după care a venit el însuși, lângă icoana sa făcătoarea de minuni, existentă în biserică, să ne binecuvânteze cu lucrarea lui. Prezența moaștelor sfântului aici este o mare bucurie pentru toți credin­cioșii care vin la biserica noastră să se roage. Și multe minuni se petrec în viețile lor!


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!