Memoria Bisericii
O biografie despre episcopul martir Grigorie Leu

O biografie despre episcopul martir Grigorie Leu

Adrian Nicolae Petcu, 30 Iunie 2013

Episcopul Grigorie Leu a rămas în istoria Bisericii mai ales pentru evenimentul nefericit de care a avut parte la începutul anului 1949. La adoptarea noului Statut de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române, prin care instituţia arhiereului-vicar sau unele eparhii istorice erau desfiinţate, evident la cererea puterii comuniste, la 23 februarie 1949, Episcopia Huşilor dispărea, prin comasare cu Eparhia Romanului. La nici o zi, Ministerul Cultelor trimitea o adresă către episcopul Grigorie Leu, prin care îl anunţa că eparhia îi fusese desfiinţată şi primea un domiciliu la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, care urma să se organizeze în jurul fostei catedrale huşene. La prima vedere ar părea că unul dintre responsabili ar fi însuşi patriarhul Justinian. În realitate, totul plecase de la dorinţa statului de a controla Biserica. În septembrie 1948, autorităţile comuniste adoptaseră o lege prin care se prevedea ca bisericile să nu poată avea unităţi administrativ-canonice sub 750.000 de credincioşi. Aşadar, statul se înarmase cu norme legale pe care să le aplice la adoptarea noilor statute ale cultelor. Grigorie Leu a ştiut de aceste maşinaţiuni ale statului, şi-a pregătit credincioşii încă de la Crăciun, dar a sperat în păstrarea eparhiei sale. Probabil că adresa de la Ministerul Cultelor care îl anunţa de acest lucru i-a provocat o mare durere în suflet. A mers la Bucureşti, unde şi-a manifestat dorinţa de a renunţa la scaunul eparhial, în schimbul păstrării eparhiei. Nu a fost acceptat, fiind   chiar certat de Petru Groza pe motiv că fiul său, Victor Leu, vorbeşte la Radio Londra împotriva regimului. Întors la Huşi, episcopul Grigorie Leu a decedat.

Acesta a fost poate motivul care l-a mobilizat pe preotul Nicolae Hurjui să întreprindă o frumoasă cercetare pe biografia episcopului Grigorie Leu. Demersul s-a finalizat într-o lucrare cu titlul: „Omul şi fapta - Episcop Grigorie Leu“, tipărită la Episcopia Huşilor, în 2000, 237 p. Este o lucrare apărută de peste un deceniu, dar am putea spune esenţială pentru cunoaşterea şi înţelegerea personalităţii, a contextului istoric, a vieţii şi a operei celui care a fost Grigorie Leu arhiereul. Cartea este rodul unor cercetări serioase în arhive confesionale de la Bucureşti, Iaşi, Huşi, Argeş, Galaţi, Mănăstirea Neamţ şi în cele ale statului, acolo unde viaţa i-a purtat paşii lui Grigorie Leu. Nicolae Hurjui a coroborat documentele de arhivă cu informaţii preţioase în urma cercetărilor din biblioteci, unde s-a aplecat asupra periodicelor şi lucrărilor bisericeşti, în special de până în 1948. Cu acest bagaj informaţional a trasat coordonatele biografice ale episcopului Grigorie, din care punctăm: „Început de drum în viaţă şi de afirmare a sa în spiritualitatea ortodoxă şi şcoala românească“; „Orizonturi spre slujirea arhierească, misionarism şi cultură“; „Abordări sociologice şi patriotice ca episcop al Argeşului“; „Vlădica Grigorie Leu, episcop de Huşi, bun gospodar preocupat de cultură şi susţinător al naţiunii în momente cruciale“ şi „Asfinţit de soare la Eparhia Huşilor. Sfârşitul vieţii“. Din cuprinsul cărţii reiese un aparent limbaj plin de patos al autorului, dar cu o abordare critică, de profunzime, de multe ori psihologică atât asupra personajului central, cât şi a actorilor secundari. De puţine ori, poate, în lucrări de istorie bisericească am întâlnit abordări psihologice şi chiar sociologice. Aceasta pentru că episcopul Grigorie, în pastoraţia sa, mai ales în planul combaterii sectelor, a apelat la instrumentele sociologiei creştine. Apoi, episcopul Grigorie a dat dovadă în multe situaţii de o verticalitate exemplară în relaţia cu statul, neangajându-se politic sau fără să accepte compromisuri. Bunăoară, când era episcop la Argeş, într-un ţinut dominat politic de Armand Călinescu, unul dintre politicienii de casă ai regelui Carol al II-lea, Grigorie Leu afirma cu regret: „În loc ca statele să apeleze la ajutorul Bisericii care dă lumii pacea şi adevărata lumină, fiindcă formează sufletele pentru viaţa eternă, dimpotrivă, Biserica se milogeşte pentru traiul gospodăresc al slujitorilor ei“. Aşa afirma atunci, aşa a rămas prin atitudine în vremea guvernării legionare şi antonesciene, aşa s-a manifestat la începutul regimului comunist şi de aceea a avut de suferit. În cartea sa, Nicolae Hurjui surprinde aceste secvenţe esenţiale din prestaţia episcopului Grigorie Leu în vremuri de restrişte pentru poporul român. Şi de aceea episcopul huşean a cunoscut moartea martirică, după cum autorul cărţii susţine. Decesul se pare că i-a fost provocat prin otrăvire după întâlnirea avută cu Petru Groza.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!