Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Bicicleta

Bicicleta

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Ștefan Mitroi - 03 Septembrie 2021

Mergea domnul Macedonski pe velociped - așa îi zicea el bicicletei, cam pe la înălțimea norilor, și eu mă țineam după el pe jos, încercând să-l prind din urmă. 

Domnul Macedonski scosese roțile bicicletei și pusese în locul lor două hore din Adâncata-Pome­tești, ce se învârteau întruna.

Eu nu știusem să pun nimic în locul pașilor mei mici de copil. Îi tot strigam să se oprească, dar bărbații și femeile din horă strigau mai tare decât mine, și domnul Macedonski nu mă auzea. Stătea cu mâna stângă pe cornul lunii, iar cu dreapta scria niște cuvinte pe cer. Cuvintele astea m-au auzit și-au coborât după mine. Pot să te iau în poezie, mi-a zis domnul Macedonski, când m-am apropiat de el, pe velociped, nu! Dar și cu poezia e periculos să mergi, a mai zis el, amețești dacă nu ești obișnuit cu viteza ei, așa că ține-te de zborul privighetorilor, sau, mai bine, de cântecele lor. Cu amândouă mâinile! 

Mi-ar fi plăcut să mă pot ține de mustățile dumnealui, însă n-am avut atât de multă îndrăzneală! În orice caz, a fost bine și așa. Ajunsesem mai sus ca oricând.

N-aș mai fi coborât din poezia domnului Macedonski deloc, dar m-a chemat tata acasă, să-mi arate prima bicicletă pe care mi-o cumpărase. Abia așteptam să-i schimb roțile cu niște hore mari de la noi din sat. Sau cu două pâini calde, abia scoase din cuptor de mama, în caz c-o să mi se facă foame când mă plimb!