De ce suntem ortodocşi?

Datorită campaniei media a postului de radio Trinitas cu privire la întrebarea de mai sus, cred că pe buzele tuturor credincioşilor se află în această perioadă prepascală o astfel de dilemă bine-venită. S-au oferit multe răspunsuri la această întrebare, zic eu, esenţială pentru noi, însă varietatea răspunsurilor oferite ne duce cu gândul la faptul că, pe de o parte, întrebarea nu necesită un răspuns cu maximă insistenţă, deoarece suntem ortodocşi prin firea noastră de peste 2.000 de ani, iar pe de altă parte, dacă vrem să obţinem totuşi un răspuns, acesta nu poate fi formulat în afara contextului oferit de identitatea noastră.

Suntem ortodocşi pentru că suntem creaţia lui Dumnezeu, opera Sa cea mai importantă, coroana creaţiei, şi că suntem chemaţi spre a fi în comuniune cu El, Creatorul nostru. Plecând de la această premisă, logica ne spune că trebuie să ne orientăm viaţa către Dumnezeu încă din această existenţă pământească, încât, pur şi simplu, suntem şi trebuie să fim. O dată cu intrarea şi căderea în păcat a protopărinţilor noştri, omul a ieşit din starea de comuniune cu Dumnezeu - Creatorul, pierzându-şi în acest fel identitatea sa originară. Însă nu totul este pierdut, ci suntem chemaţi, prin şi în Hristos, să redobândim identitatea paradiziacă, normalitatea identităţii sau ortodoxia identităţii noastre.

Suntem ortodocşi pentru că noi suntem "sarea pământului" (Matei 5, 13) şi "lumina lumii" (Matei 5, 14). Sarea şi lumina sunt două elemente fără de care viaţa pământească nu ar avea gust, iar creştinul ortodox trăieşte pe pământ, dar trebuie să privească cerul, adică să-şi pregătească, zi de zi, locul său din cer. De aceea, nu trebuie să-şi trăiască viaţa după criterii strict omeneşti, ci după logica lui Dumnezeu. Hristos ne cheamă să fim sarea pământului şi lumina lumii, încât suntem invitaţi ca să lăsăm să strălucească Lumina care a aprins viaţa noastră, care a permis ca noi să existăm. Conştientizând valoarea identităţii noastre în Hristos, Sfântul Apostol Pavel spune că noi suntem "cei ce ne mântuim" (I Corinteni 1, 18), cei care ne înnoim mereu în Hristos prin Duhul Sfânt, cei care ne transfigurăm existenţa, în spaţiul eclesial al Bisericii. Cu alte cuvinte, creştinul ortodox îşi regăseşte identitatea numai în măsura în care viaţa sa este ghidată după învăţătura lui Hristos, Care ne cheamă la calitatea de "fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos" (Galateni 4, 7).

Suntem ortodocşi pentru că am primit această identitate, ca dar, de la Hristos, însă nu trebuie să fim ortodocşi de ocazie sau în situaţii-limită, ci să fim ortodocşi în orice context al vieţii cotidiene. De aici vedem că singura modalitate de raportare a identităţii ortodoxe este şi trebuie să fie fidelitatea ortodoxă faţă de Iisus Hristos, Care ne aşteaptă în Biserica Sa, adică într-o comunitate identitară aflată în comuniune de credinţă. Fără o comuniune autentică, având pe Hristos în centru, nu este posibilă afirmarea identităţii ortodoxe la adevăratele ei valenţe, iar în acest context se cere o responsabilitate creatoare a ortodocşilor de a arăta lumii cine suntem, de a arăta valoarea identităţii ortodoxe, ştiut fiind faptul că omenirea se confruntă din ce în ce mai des cu lipsa valorilor sau, mai bine spus, cu o răsturnare a lor sau cu o confuzie a identităţii lor.

Suntem ortodocşi prin acceptarea Duhului lui Hristos în viaţa noastră încă de la botez. Astăzi, de multe ori ortodocşii uită cine sunt. De aceea, nu e suficient să ştim de ce suntem ortodocşi şi să rămânem în această convingere triumfalistă, ci trebuie să mergem mai departe şi să vedem cine trebuie să fim. Numai din această perspectivă vom putea găsi un răspuns mai adecvat la întrebarea de mai sus.

Suntem ortodocşi, dar să fim ortodocşi autentici, nu falşi sau ipocriţi, să fim ortodocşi adânc ancoraţi în ortodoxia credinţei şi în ortodoxia existenţei, să fim ortodocşi oneşti în Grădina Maicii Domnului, să fim ortodocşi capabili de iubire jertfelnică, smerită şi nefăţarnică, să fim ortodocşi sensibili la cerinţele semenilor noştri, să fim ortodocşi înzestraţi cu nobilul simţ al caracterului. Adevărata noastră identitate nu poate fi decât ortodoxă, dobândită "din apă şi din Duh" (Ioan 3, 5), consolidată de vocaţia preoţiei universale, de a crea valori, de a sfinţi şi transfigura, printr-o conlucrare divino-umană, mediul în care trăim.

Iată ce înseamnă să fim ortodocşi!