Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei O bucurie greu de îndurat

O bucurie greu de îndurat

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Ștefan Mitroi - 13 August 2021

Îmi omor frica de moarte cu cititul! Toată ziua, numai asta fac, citesc! Tot ce-mi cade în mână: răsărituri de soare, înserări, păsări în zbor, ploi repezi de vară, ninsori, margini de sate, morminte, oameni, îndeosebi vii, turle de biserici, drumuri, urmele Carului Mare pe cer, cerurile toate, începând cu al nouălea, până jos, la cel care în­velește pământul și-l udă noaptea cu lumina stelelor.

Știu cine a scris toate acestea și de ce le-a scris de mână. Le citesc pe litere, așa cum am citit prima carte, ca să ajung cât mai târziu la sfârșit. Și nu ajung, pentru că ele nu se termină niciodată.
Văd în fiecare răsărit de soare la care mă uit toate răsăriturile de soare de până la el, dar mai cu seamă pe primul. Primul răsărit de soare al lumii, de aceea mă și mir atât de mult și, mirându-mă, plâng. De bucurie, ca și atunci când se înserează.

Fiecare înserare e prima pe care o văd. Tot așa ploaia, ninsoarea, stelele, cerurile.

Mă bucur de prospețimea fiecăreia dintre ele. Și începe să-mi fie frică. O frică mai mare decât cea față de moarte. Și atunci mă grăbesc să împart cu alții această bucurie. Dar rămâne tot multă. N-aș putea s-o îndur singur pe toată. Abia putem s-o îndurăm împreună.