Puţină istorie

În minunatul serial ucrainean „În slujba poporului”, care se petrece în timpu­rile noastre, al treilea (și ultimul) sezon începe cu o lecție de Istorie din 2049. Este un pre­text prin care scenariul poate prezenta „pe re­pede înainte” ce s-a întâmplat cu două decenii înainte, dar și un prilej pentru profesor și studenți să tragă niște concluzii și, nu în ultimul rând, oferă o perspectivă a istoriei asupra căreia merită să reflectăm: studenții nu prea știu cine era pre­șe­dintele țării când ei nu erau încă nici la grădiniță.

Într-un fel e bine. Viețile lor nu au fost afectate de halucinantele jocuri de culise și manipulări care domină desfășurarea evenimentelor dn serial (și, aș zice, nu doar în ficțiune și nu doar în Ucraina...). Într-un fel e bine că tinerilor români de azi li se pare neverosimil cum se trăia înainte de Decembrie 1989 - dacă le povestește cineva. Unul dintre ei comenta astfel, spre sfârșitul anilor 1990, unul dintre (puținele, din păcate) romane descriind viața de zi cu zi în „Epoca de Aur”: „Nu e rău, dar autorul cam exagerează: cum să nu-ți dea decât 200 de grame de parizer și numai dacă ai buletin de București!?”

Nu întâmplător, scena din „În slujba poporului” se petrece într-o facultate de... Medicină! Curs de Istorie la Medicină? Da. Are sens? Are foarte mare sens, mai ales că - trecând din film în realitate - există foarte puține demersuri prin care tinerilor, adolescenților și - de ce nu? - chiar copiilor să le fie prezentată istoria recentă. Până și manualele școlare de profil o evită, pe motiv că e prea apropiată în timp, nu s-au decantat lucrurile, drept care... e controversată!

Dar există vreo șansă să captezi atenția tinerilor cu așa ceva? O, da! Oricine a stat de vorbă cu o clasă de elevi, de la învățământul primar la cel liceal, poate depune mărturie că sunt foarte interesați și dornici să dezbată pe un asemenea subiect, în afara programei și a ritualului de multe ori rigid al orelor de școală.

Așadar, de ce trebuie să știm Istorie, ce fel de Istorie și câtă Istorie?

Să începem cu sfârșitul, care e și vestea bună: nu foarte multă. La nivel de bun simț și de minimă cultură generală. Faptul că în școală suntem „pisați” cu cifre și alte date (pe mine, unul, poți să mă scoli din somn în mijlocul nopții și să mă-ntrebi anii de domnie ai lui Ștefan cel Mare sau ai Răscoalei de la Bobâlna și n-o să greșesc) face parte din logica oricărei materii școlare: trebuie să treci în revistă o sută de informații ca să ai șansa să reții trei-patru - dar mai ales ca să înțelegi imaginea de ansamblu. Dacă nu urmezi un profil real, poate o să uiți cum se calculează ipotenuza unui triunghi dreptunghic, dar e foarte important dacă știi măcar că se poate calcula! Dacă nu ești pasionat de Istorie, probabil nu știi pe care turci i-a bătut Ștefan, dar ai reținut că i-a cam bătut pe toți, încât Papa Sixt al IV-lea l-a numit „atlet al creștinătății”, chiar dacă era ortodox!

Ce fel de Istorie? În primul rând istoria țării tale, desigur, apoi a continentului tău, apoi a lu­mii tale. Pentru că răspunsul la „De ce?” e același ca la Geografie: ca să știi pe ce lume trăiești.

Căci orice se-ntâmplă în prezent are explicații în trecut, iar cunoașterea trecutului ajută la rezol­varea problemelor prezentului și ale viitorului.