Interviu
Orașul „străjuit  de o salbă de mănăstiri”

Orașul „străjuit de o salbă de mănăstiri”

Alexandru Briciu, 06 Iulie 2016

Aflat sub autoritatea Consiliului General al Municipiului București, Centrul Cultural ARCUB își propune să promoveze identitatea creativă a orașului, acordându-i vizibilitatea cuvenită pe harta culturală a Europei. În prezent, Bucureștiul candidează pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii în anul 2021. În cadrul procesului de pregătire a dosarului pentru candidatură, ARCUB a elaborat o Strategie Culturală a Muncipiului București pentru perioada 2016-2026. Am stat de vorbă cu Mihaela Păun, director ARCUB, în tinda bisericii parohiale din care face parte, despre prima strategie pe termen lung în domeniul culturii
din București.

Stimată doamnă director, care este misiunea Centrului Cultural ARCUB?

Misiunea ARCUB este, în primul rând, educativă. În afară de faptul că are rolul de a dezvolta cultura orașului prin multitudinea de evenimente pe care le organizăm, care sunt extrem de diverse - teatru, muzică, expoziție, dans, pictură -, avem foarte multe proiecte care țin de latura educativă. În general, toate evenimentele au rolul de a educa oamenii, de a-i apropia de muzica clasică, de jazz, de teatru, de cultura de bună calitate. Ceea ce facem în piețele din București - festivaluri de muzică clasică, jazz sau teatru de stradă, inclusiv Zilele Bucu­reștiului -, de obicei cu titlu gratuit, este o formă prin care taxele și impozitele plătite la primărie se întorc la cetățean.

Cum vă motivează faptul că vă desfășurați activitatea în Hanul Gabroveni, monument de arhitectură reprezentativ din centrul istoric al Capitalei?
În Hanul Gabroveni ne-am mutat cam de un an de zile, după ani buni de muncă, de șantier și restaurare. În acest moment, este un loc extrem de frumos în centrul istoric al Bucureștiului. Avem 4.300 mp în care se găsesc săli de expoziție, săli de seminarii, work­shopuri, o sală de spectacole. În sfârșit, misiunea Hanului Gabroveni ca centru cultural este împlinită. În 2014, când finalizam lu­crarea și inauguram clădirea, mi-am dat seama că primul hop trecuse, și nu era cel mai greu. Cel mai greu este să dăm acestei clădiri locul și rostul pentru care a fost construită. În acest moment, când văd clădirea plină de oameni și că în fiecare spațiu, de la un etaj la altul, se întâmplă ceva, am sentimentul unui lucru împlinit, că este pe linia corectă, este acolo unde trebuie să fie. Hanul este plin de oameni de toate felurile, de toate categoriile și vârstele. Acest lucru îmi dă curaj pe mai departe să sper că vor mai fi deschise și alte spații culturale în București. Am prins aripi să cred că se poate.

În anul 2021, România și Grecia vor găzdui câte o Capitală Europeană a Culturii, iar Bucureștiul este între cele patru orașe finaliste ale competiției naționale, alături de Baia Mare, Cluj-Napoca și Timi­șoara. Ce înseamnă acest proiect pentru ARCUB?
Bucureștiul nu putea lipsi din această competiție pentru obți­nerea titlului de Capitală Euro­pea­nă a Culturii pentru anul 2021. Competiția este, de fapt, una a problemelor, în care echipele care își conduc orașele în această cursă, cu cea mai mare sinceritate, vin și arată ce probleme au în oraș. Nu este o com­pe­tiție a celor mai tari, nici a celor mai slabi, ci una în care oamenii vor să arate că au probleme pe care le pot rezolva prin acest proiect extrem de important. Sunt criterii clare de selecție pe care trebuie să le îndeplinești. Unul dintre cele mai importante este strategia culturală a orașului. În 2014, când am intrat în această cursă, ne-am dat seama că primul lucru pentru depunerea dosarului de candidatură în 2015 este elaborarea unei strategii culturale. A fost prima strategie la nivel cultural în București. Am început să cercetăm, să scotocim orașul, să mapăm, să facem cercetări, stu­dii sociologice, focus-grupuri, întâlniri, discuții. Bucureștiul este un oraș extrem de creativ, are o energie creatoare fantastică, însă este extrem de fragmentat. Nu are unitate în zona culturală.
Conceptul cu care doriți să obțineți pentru Bucu­rești titlul de Capitală Europeană a Culturii este „Orașul In-vizibil”. Cum vă propuneți să faceți invizibilul vizibil?
Primul dosar de candidatură l-am depus cu acest proiect, deoarece Bucureștiul este vizibil și totodată invizibil. Oamenii sunt uneori invizibili pentru adminis­tra­ție, problemele orașului sunt de multe ori invizibile, există o barieră între oameni și cei care ar trebui să îi asculte, între oameni și instituții. Bucureștiul este un oraș care are în el alte 6 orașe, fiecare sector având populația unui oraș de mărimea Clujului. În cercetările și studiile care s-au făcut, descoperi că Bucureștiul are 300.000-400.000 de oameni care se duc la teatru, ace­iași pe care „se bat” toate institu­țiile de cultură. Cultura orașului este concentrată în mijlocul lui, aceasta și din cauza faptului că există spații culturale numai în centru. În sectoare nu se întâmplă aproape nimic. Oamenii din sectoare beneficiază mai puțin de evenimentul cultural. Mobilitatea lor este destul de redusă. Sunt oameni care nu au intrat niciodată într-o sală de concerte, într-o sală de spectacol, la operă nici atât. Cred că rolul nostru este să mergem noi către ei. Instituțiile de cultură, împreună cu cei din sectorul independent, trebuie să dezvoltăm proiecte comune pentru oameni care își doresc să vadă spectacole de calitate. Uneori aceștia sunt reținuți din rațiuni financiare. Și atunci, dacă noi mer­gem cu actul cultural către cartiere, poate că și ei, la rândul lor, vor veni către sălile de specta­col. Trebuie să existe o interde­pen­dență, o conexiune între cele două zone, și aceasta este misiunea noastră: să aducem împreună cele două lumi. Cam asta ne propunem în strategia pentru obți­ne­rea titlului de Capitală Europeană a Culturii. Indiferent dacă Bucureștiul va fi sau nu alesul, Ca­pitala nu va putea lipsi din organizarea acestui eveniment. Aici se întâmplă cele mai multe lucruri, marea majoritate a produc­țiilor și artiștilor sunt aici. Bucu­reștiul va fi un partener de nădejde pentru oricare oraș câști­gător. Ceea ce rămâne, însă, este strategia culturală a orașului. Noi, între noi, echipele orașelor implicate în cursă, suntem relaxați și chiar prieteni. Este o mândrie ca un oraș din România să devină Capitală Europeană a Culturii. Competiția este și trebuie să fie foarte pozitivă.

Cum priviți patrimoniul religios al Bucureștiului în această strategie culturală?
Cel mai important patrimoniu al Bucureștiului este cel religios. Patrimoniul cultural al Bucu­reștiul este, în proporție de trei sferturi, constituit din ceea ce înseamnă biserici și mănăstiri. Sunt puține clădiri de patrimoniu care au rămas în picioare, care au fost salvate, cum este Hanul Gabroveni. Bisericile au avut șansa de a fi salvate, pentru că au avut un alt fel de administare. Nu au fost lăsate de izbeliște, pentru că au fost păstorite de Biserica Ortodoxă Română. Sunt puține orașe din lume străjuite de o salbă de mănăstiri. Bucureștiul are această extraordinară așezare, și am observat asta după realizarea unui album de fotografie. Văzându-le fotografiate, am realizat că mănăstirile din București și împrejurimi sunt ca niște forturi ale capitalei, care ne păzesc orașul. Și sunt foarte frumoase, înconjurate de lacuri și păduri. În București, bisericile sunt pline, și acest lucru este extraordinar, că oamenii vin la biserică. Construcția Catedralei Mântuirii Neamului poate fi un exemplu în acest sens, ca loc care să ne adune pe toți, un loc al unirii noastre și al împăcării.
Atunci când vrei să organizezi un eveniment, când vrei să iasă bine, să emoționezi niște oameni, o faci punând dragoste și bucurându-te de nimic altceva decât de faptul că cei care vin se bucură, aplaudă și pleacă fericiți, poate puțin mai buni. Acesta este rolul oamenilor care lucrează în cultură. Și împreună cu reprezentanții Bisericii cred că avem extrem de multe lucruri în comun și putem face ca lumea în care trăim astăzi, agresată de tot felul de lucruri urâte și rele, să fie mai bună, mai frumoasă.


Galerie foto:
 

 

 

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!