Actualitate religioasă
Pelerini în „Oltenia de sub munte”

Pelerini în „Oltenia de sub munte”

25 August 2018

S-a statornicit deja ca în fiecare vară credincioșii parohiei și corul Bisericii Popa Nan să pornească în pelerinaj către unele dintre cele mai frumoase vetre duhovnicești. Anul acesta, în perioada 17-20 august, aceștia au pornit, însoțiți de părintele prof. dr. Victor Frangulea și de părintele Ioan Grigore, spre câteva sfinte locașuri din țară, numite cu admirație „Oltenia de sub munte”. Pe tot parcursul pelerinajului, credincioșii au admirat strădania plină de devo­tament și bucuria măicuțelor și călugărilor de la sfintele mănăstiri de a primi pelerini.

Pentru început am poposit la Catedrala Episcopală din Râmnicu Vâlcea pentru a ne ruga și a primi binecuvântarea Sfântului Calinic pentru călătoria noastră. Apoi am făcut scurte popasuri la istoricele mănăstiri Govora, Dintr-un Lemn și Surpatele și am așteptat plini de interes sosirea la Mănăstirea Bistrița – ctitorie a boierilor Craiovești (în jur de 1490) și centru de referință pentru spiritualitatea ortodoxă în secolele ce au urmat. Această primă zi a fost încununată de slujbele și închinarea la moaștele apărătorului dreptei credințe - Sfântul Grigore Decapolitul (780-842 d.Hr.) aduse la Bistrița încă la 1497. Cuvintele de bun venit din partea maicii starețe Anastasia Honciu și grija întregii obști de măicuțe pentru găzduirea noastră au umplut inimile pelerinilor de recunoștință.

Maiestuoasă ctitorie

A doua zi, la Mănăstirea Hurezi – maiestuoasa ctitorie (1690-1697) a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, credincioșii și-au plecat genunchiul în semn de respect pentru sacrificiul său, bucurându-se de profunzimea rugăciunilor pe care le înalță aici necontenit atât măicuțele obștii, cât și mulțimea de pelerini.

Am vizitat apoi Mănăstirea Polovraci, aflată la intrarea în Cheile Oltețului, culoar ce desparte masivul Parâng de Munții Căpățânii. Istoria acestui așezământ începe în jurul anului 1505, iar viața de obște de călugări a fost neîntreruptă de-a lungul a mai bine de 460 de ani. În 1968, Sfântul Sinod a aprobat transformarea în mănăstire de maici. În pofida dimensiunilor modeste, mănăstirea se distinge prin armonia formelor și eleganța picturii brâncovenești păstrate în mod miraculos în cele mai bune condiții.

O istorie din secolul al XIV-lea

Drumul a continuat către Mănăstirea Lainici, așezată în mirificul defileu al Jiului. Ansamblul monahal de călugări cuprinde astăzi, pe lângă alte edificii, biserica mică, ce poartă o pisanie din 1817, și catedrala construită după 1990. Istoria așezământului este, însă, mult mai veche, începând din secolul al XIV-lea, odată cu prima biserică nicodimiană. Impresionează atât armonia edificiilor ridicate aici în perioade istorice atât de deosebite, cât și originalitatea tematicii iconografice din cele două registre ale noii catedrale.

Așezare monahală după modelul athonit

Socotită de mulți credincioși drept „inima” Olteniei, Mănăstirea Tismana se numără printre cele mai vechi așezăminte monahale din țară, fiind ctitorită la 1377, în perioada de închegare a Țării Românești ca stat feudal. Tismana a devenit cea dintâi școală de călugări învățați de la nord de Dunăre, organizată fiind după modelul athonit. Aici s-au deprins caligrafia și ilustrarea cu miniaturi a manuscriselor, aici s-au tradus și copiat cărți, cel dintâi învățat al școlii fiind însuși Sfântul Nicodim. Pentru pelerinii care sosesc aici este o șansă unică să poată admira așezarea mănăstirii pe un tăpșan cu vegetație bogată, în apropierea unei frumoase cascade care țâșnește din peretele stâncos al muntelui, nu departe de peștera în care s-a nevoit ctitorul ei, Sfântul Nicodim. Potrivit tradiției, el a construit aici o primă biserică din lemn de tisă, arbore ce crește spontan în zonă. Numele mănăstirii se trage, de altfel, de la această specie de conifere.

Într-o altă peșteră, aflată în imediata apropiere a mănăstirii, a fost depozitat tezaurul Băncii Naționale a României (BNR) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Muzeul deschis de BNR oferă o șansă unică de informare bine documentată și de educație patriotică prin evidențierea comportamentului ireproșabil al persoanelor direct implicate în realizarea acestei operațiuni strategice.

La Tismana, credincioșii au beneficiat de generoasa găzduire în spațiile taberei pentru copii „Sfântul Nicodim” din imediata apropiere a mănăstirii. Cu binecuvântarea IPS Mitropolit al Olteniei, Irineu, părintele prof. dr. Frangulea a slujit Sfânta Liturghie și a rostit un cuvânt de învățătură, iar răspunsurile liturgice au fost date, la cel mai înalt nivel de pioșenie și artă vocală, de către corul Bisericii Popa Nan.

Itinerarul a continuat pe drumul către Târgu Jiu, acolo unde pelerinii au zăbovit puțin pentru a admira nepieritoarea operă-trip­tic a sculptorului nostru nepereche Constantin Brâncuși. Aceștia au făcut apoi și o mică escală la Hobița, la casa-muzeu care îi este dedicată.

Recunoștința lui Pamfil Șeicaru față de Maica Domnului

Ultimul popas duhovnicesc a fost la Mănăstirea Sfânta Ana, situată pe dealul Moșului, deasupra noului oraș Orșova. Construită în anii 1936-1939 în stilul bisericilor din lemn, mănăstirea este fructul recunoș­tinței ziaristului de renume din perioada interbelică Pamfil Șei­caru față de Maica Domnului, care l-a ocrotit în timpul Primului Război Mondial, când el se afla în tranșeele săpate chiar pe actualul amplasament al mănăstirii. Ne-am bucurat de inimoasa primire și însoțire oferită de preotul Mihai Zorilă, părinte-slujitor pentru comunitatea de măicuțe.

La Cazane

Am efectuat apoi o croazieră pe Dunăre și am admirat celebrele Cazane Mari și Mici, precum și Porțile de Fier, pe care le-au săpat apele fluviului la întâlnirea cu munții. Am revăzut celebra Tabula Traiana și impresionanta sculptură a măre­țului rege Decebal, conducătorul dacilor.

Pe drumul întoarcerii ne-am oprit pentru scurt timp în Drobeta-Turnu Severin, la noua Catedrală Episcopală ridicată în anii de după 1994 prin strădania și perseverența dreptcredin­cioșilor și cu binecuvântarea Preasfin­ți­tului Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei. Împodobirea interioară încă nu este terminată, dar pictura bolților este magnifică și constituie un robust argument pentru a afirma că această catedrală va fi una dintre cele mai frumoase împliniri materiale și duhov­ni­cești ale vremurilor pe care le trăim.

Am admirat pe tot parcursul pelerinajului strădania plină de devotament și bucuria măicu­țelor și călugărilor de la sfintele mănăstiri de a primi credincioși. Peste tot am fost întâmpinați cu „Bine ați venit!”, iar la des­părțire, la fiecare ni s-a spus: „Vă mai așteptăm!”. Peste tot am întâlnit așezăminte bine gospodărite, curate, scufundate într-o nesfârșită simfonie de flori și verdeață. Mai important este faptul că peste tot mănăstirile frumos restaurate, cu picturi care și-au recăpătat strălucirea de odinioară, degajă căldură sufletească și invită la reculegere profundă. (Prof. univ. dr. Mihai Korka)


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!