Prezent la Iași, la invitația Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) din Iași, prof. univ. dr. Cristian Preda, profesor de științe politice la Universitatea București, cunoscut
Preacuviosul Nicodim Măndiţă, misionarul neobosit
Provenea dintr-o familie de ţărani argeşeni, care nu l-a putut trimite la studii, după absolvirea claselor primare. Dar tânărul Nicolae a descoperit ceva minunat în a lectura şi a împărtăşi celor din jur cuvintele simple folositoare vieţii. La aceasta s-au adăugat educaţia primită în familie şi râvna pentru împărtăşirea credinţei creştine. După participarea în războiul de reîntregire a intrat în monahism, la Schitul Măgura Bacăului, de unde chiriarhia l-a trimis să slujească în sate romaşcane şi transilvănene văduvite de slujitori. A slujit ca un autentic monah, punându-şi stavilă ispitelor din jur şi promovând simplitatea, cunoaşterea continuă a credinţei creştine şi mai ales stoparea viciilor lumeşti. A ajuns duhovnic al maicilor de la Agapia, apoi la Văratec şi, din nou, la Agapia. Dar experienţa acumulată în timpul misionarismului făcut în lume l-a convins pe deplin că este nevoie ca sufletul să se adape din izvorul lecturii duhovniceşti. A creat o reţea de samizdate din scrierile sale, care a funcţionat fără piedici până la instalarea comunismului. Noul regim politic obliga instituţia Bisericii să funcţioneze numai între zidurile lăcaşului de cult, interzicând chiar educaţia religioasă a tinerelor suflete. A fost o piedică pentru Nicodim Măndiţă, dar care prin râvna sa a reuşit să o depăşească. La mijlocul anilor â60, atunci când perioada represiunii dure trecuse, călugărul misionar Nicodim a fost arestat şi condamnat. Regimul comunist se afla în faţa unei "reţele clandestine" de carte religioasă fără precedent. În fapt, amploarea acesteia îl definea pe Nicodim Măndiţă, misionarul neobosit.





