Pregătiri de Paşti în Basarabia

Oana Rusu, 17 Aprilie 2009

Snejana Railean din satul Târzieni, raionul Orhei, Republica Moldova este studentă la Facultatea de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi.

Aflată la studii, Snejana nu ştie dacă va putea ajunge acasă de sărbătorile pascale, în schimb şi-a amintit de felul în care familia sa, aflată într-un raion din centrul Republicii Moldova, se adună pentru a celebra Paştile.

În Săptămâna Mare, toată lumea posteşte iar pregătirile pentru Paşti „încep de joi, când se vopsesc ouăle, se face cozonacul, mâncărurile specifice. Carnea de miel este nelipsită, însă nu se face drob. Pe orice masă de Paşti trebuie să fie caşul de oaie. Ouăle se vopsesc simplu, se fac ouă roşii. Mai recent, a început să facă lumea şi ouă colorate, galbene, verzi, dar, de când eram eu mică, ştiu că erau numai ouă roşii“, a spus Snejana care şi-a mai amintit un obicei specific zonei: „Când eram mică veneam acasă de la şcoală cu ouă colorate, roşii îndeosebi. Chiar acum vin de la ora de germană şi am aflat că acolo, de Paşti, se pun ouăle în copaci. La fel şi la noi se face, se împodobesc copacii. În ogradă, un copac mai mic, sau copacul care este înaintea casei se împodobeşte cu ouăle pregătite de copii la şcoală. Acestea se pun în copac chiar în sâmbăta dinaintea Paştilor şi, de obicei, este chiar copacul în care de 8 martie se leagă mărţişoarele“.

Focul nu se aprinde în cuptor în Vinerea Mare şi, la fel, în această zi nu se face curăţenie folosind apa: „În Vinerea Mare nu se face prea multă treabă, nu se face foc, mai ales este tradiţia să nu se facă baie, pentru că se spune că apa ajunge la morţi. Sâmbăta se mai fac alte mâncăruri, treburi prin casă, iar pasca, pentru ca să fie proaspătă, se poate face şi sâmbătă dacă nu se face de joi, o dată cu cozonacul“.

De pe masa de Paşti nu lipsesc caşul de oaie şi nici răciturile de cocoş: „În ceea ce priveşte mâncărurile pentru masa de Paşti, se fac răcituri, sarmale, un fel de borş, ciorbă cu bucăţi mari de varză şi cu carne de porc mai grasă, care se numeşte borş scăzut.

La fel, se pregătesc foarte multe dulciuri, tot joia, când este o zi specială pentru copturi. Sunt multe prăjituri, dar nu cu cremă, ci sunt ca un fel de fursecuri care au diverse forme. De Crăciun facem prăjituri cu formele specifice acestei sărbători, iar de Paşti facem altfel de prăjituri cu forme de steluţe, floricele, lună. Aceste prăjituri sunt pregătite în special pentru copiii care vin în dimineaţa Paştilor cu «Hrisos a înviat», care primesc câte un ou şi prăjituri din acestea, iar cine are dă şi bani“, a spus Snejana.

După ce casa e pregătită iar bucatele sunt făcute, sâmbătă seara lumea se pregăteşte să meargă la biserică. „Atunci lumea se îmbracă cu haine noi, e obligatoriu să porţi haine noi! Chiar şi lumea când se vede, copiii mai ales, se întrebă unii pe alţii «ce ţi-a luat de Paşti?». De obicei, la sărbătoarea Paştilor se trece la pantofiori, la fustiţă, hainele de iarnă sunt lăsate deoparte şi sunt îmbrăcate haine de primăvară“.

Snejana îşi aminteşte că, în copilărie, mergea de Paşti la biserică a doua zi, pentru că „pe noi, copiii, ne lăsau părinţii să dormim în noaptea de Înviere, pentru că biserica era mai departe, trebuia să meargă cu maşina până acolo. Dar cei care erau mai aproape se duceau de pe la şase seara, când începea slujba, şi stăteau până dimineaţă, până pe la trei-patru. Noaptea, lumea iese din biserică, înconjoară biserica, se aprind lumânări la mormintele din cimitir“.

Coşul cu bucate era nelipsit de la slujba de Înviere. „La biserică se iau ouă roşii, cozonac, caş, tot ce se mănâncă dimineaţa, pentru ca să fie sfinţite. Pe aici, am văzut că oamenii, atunci când vin de la biserică, se aşază la masă şi mănâncă. Noi ne trezeam dimineaţa, părinţii ne puneau un lighean cu apă, cu un ou roşu, un ou alb şi un bănuţ şi trebuia să ne spălăm pe faţă. Noi suntem trei, eu sunt cea mai mare, mă spălam eu, apoi sora mea şi apoi sora mai mică care lua tot timpul şi banii. Oul roşu simboliza rumeneala din obraji, sănătate, oul alb era puritate şi sinceritate, iar banii însemnau bogăţie, belşug. După ce ne spălam, trebuia să sărutăm mâna la părinţi, care ne dădeau apoi binecuvântarea. Noi, stând în ogradă cu bunicii, mergeam apoi la uşa lor, le spuneam «Hristos a înviat», la fel, sărutam mâna bunicilor, ne binecuvântau. Bunicii ne dădeau ouă, bani, prăjituri, dar pe care nu aveam voie să le mâncăm până nu mâncam ou sfinţit adus de la biserică. Prima masă era cu alimente sfinţite aduse de la biserică, apoi treceam şi la bucatele obişnuite la masa de Paşti“.

Colindul

„Hristos a înviat“

Un obicei care s-a pierdut în satele româneşti a rămas în unele sate din Republica Moldova: „După masă, noi, copiii, când eram mai mici, mergeam pe la rude, vecini, cu «Hristos a înviat», un fel de colindă. Satul nostru e mic şi chiar se mergea din casă în casă, pe la toate gospodăriile, aşa că ajungea fiecare pe la fiecare la uşă. Se spunea «Hristos a înviat», se răspundea «Adevărat a înviat» şi se oferea copiilor bănuţul, oul şi prăjiturelele, uneori chiar şi bomboane“, a spus Senajana.

„Apoi copiii se adunau între ei sau chiar mergeau la pădure, unde cresc multe flori în această perioadă, părinţii rămâneau acasă, cu bunicii, sau mergeau la alte rude, la naşi. Noi, fiind cu bunicii, rămâneam acasă, pentru că veneau la noi alte rude, primeam musafirii“.

Joia din Săptămâna Luminată lumea din sat mergea la cimitir: „Făceam curăţenie la morminte, ne pregăteam pentru Paştile Blajinilor. La noi se curăţă mormintele în joia de după Paşti, în joia de dinaintea Paştilor Blajinilor. Se face curăţenie, se fac cruci din lut, din argilă, se mai pun pietre pe mormânt, care se dau cu var, se face şi o masă după ce s-a făcut curăţenie, se dă de pomană“, a spus Snejana.

Paştile Blajinilor este o mare sărbătoare în acest sat: „La noi, de Paşti, se cumpărau două rânduri de haine, cu un rând mergeam la biserică, de Înviere, iar cu rândul cel mai bun de haine mergeam la cimitir, la Paştile Blajinilor. Fiecare familie pregătea un coş îmbelşugat cu farfuriuţe, căniţe, ceşcuţe, ouă, prăjituri, bomboane, lumânări, se făcea şi colivă din grâu sau din bomboane. Toate acestea se puneau pe toate mormintele pe care le avea familia, venea preotul şi făcea slujba, stropea cu agheazmă mormintele apoi se dădea de pomană. Se făcea acum şi un pom, o crenguţă, împodobit cu bomboane cu ouă roşii, cu prăjituri, batistuţe, se puneau alături ceşcuţe cu farfurii, lumânare şi chibrituri şi se dădea de pomană, se dădeau chiar şi haine de pomană, în funcţie de cine era mort din familie“, a spus Snejana, care a adăugat că nimeni nu putea lipsi de la această sărbătoare.

„Toată lumea mergea acolo, toate neamurile se văd acum, sunt împreună, pentru că de obicei trebuie să vină toate rudele şi de asta şi hainele trebuiau să fie cele mai bune, cele mai frumoase. Noi, copii fiind, nu prea înţelegeam ce se întâmplă, dar ne mândream cu hainele, făceam multe, multe poze, aşa că avem cele mai multe poze de la Paştile Blajinilor, cu toate rudele. De obicei, la cimitir ce se mai adunau cu toţii.“

Colindul din vară

La sărbătoarea Înălţării, lumea sat se pregăteşte pentru „un Paşti mai mic“: „Se face iar cozonac, ouă roşii, ca la Paşti, e un fel de al doilea Paşti şi, aşa cum se merge cu colindul «Hristos a înviat!», se merge pe la noi şi cu «Hristos S-a înălţat!». Până la Înălţare oamenii îşi spun când se întâlnesc «Hristos a înviat!» şi îşi răspund «Adevărat a înviat!», iar de Înălţare se spune o singură zi «Hristos S-a înălţat!» şi se răspunde «Adevărat S-a înălţat!». Copiii merg, la fel, dimineaţa cu colindul prin sat, primesc ouă, prăjituri, numai că, dacă la Paşti ouăle se ciocnesc la masă cu vârful, la Înălţare se întorc ouăle invers şi se ciocnesc. La sărbătorile mai mari, cum ar fi de Rusalii, bunicii ies la poartă, cu bătrânii, şi mai povestesc şi ei de-ale lor“, a spus Snejana.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!