An omagial
Preoții delegați la Marea Unire

Preoții delegați la Marea Unire

Prof. Dr. Dorin Stănescu, 08 Noiembrie 2018

Ca o recunoaștere a prestigiului de care se bucura Biserica în rândul românilor din Transilvania, liderii politici ai Unirii au trimis, pe 16 noiembrie, o adresă conducerilor Bisericii Ortodoxe și Greco-Catolice, astfel că, la Alba Iulia, au participat ca delegați cu drept de vot cinci episcopi, șapte vicari, 129 de protopopi, 10 reprezentanți ai consistoriilor și capitalelor, 14 studenți de la institutele teologice. Dintre cei 1.228 de delegați, 165 au fost reprezentanți ai Bisericii, fără a fi cuantificați preoții trimiși ca delegați de către comunitățile lor. Numărul impresionant de preoți vorbește de la sine despre prestigiul și rolul Bisericii în viața ardeleană.

Marea Adunare Națională a românilor de la Alba Iulia din ziua de 1 decembrie 1918 a reprezentat în epocă „un praznic na­țional”, o „sărbătoare a Învierii Neamului Românesc”, iar entuziasmul participării românilor ardeleni a fost unul general care i-a atins pe toți cu aripile spe­ranței și credinței într-o viață și o lume mai bună pentru cei care de veacuri fuseseră batjo­co­riți și umiliți de către stăpânirea străină.

De aceea, în momentul în care Consiliul Național Român Central a decis pe 15 noiembrie 1918 să convoace o Adunare Națională la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie, întreaga suflare românească a reacționat cu bucurie și entuziasm participând la acest proces istoric. Potrivit hotărârii Consiliului, la Alba Iulia urmau să fie prezenți 1.228 de delegați care să decidă în numele și cu mandatul celor pe care-i reprezentau soarta Transilvaniei, a Banatului, Crișanei și Maramureșului.

Același Consiliu a stabilit ca 600 de delegați să fie aleși în cele 26 de comitate românești, în cadrul a 131 de cercuri (cir­cum­scripții) electorale, iar restul de 628 de delegați urmau să fie aleși din rândul societăților culturale, al fondurilor și fun­dațiunilor, al presei române, al reuniunilor de lectură, cântări și muzică, al societăților universitarilor români, al socie­tăților financiare, al unor socie­tăți sportive și, foarte interesant pentru acele vremuri, au fost reprezentate și cele 38 de reuniuni ale femeilor din diverse localități transilvane. Lista se continuă cu reprezen­tanți ai colegiilor, școlilor medii, institutelor teologice, pedagogice, ai școlilor civile, ai reuniunilor învățătorești, ai gărzilor națio­nale, reuniunilor de mese­riași, studenți și, în fine, repre­zentanți ai socialiștilor.

Adresa Consiliului Național Român Central

Ca o dovadă și o recunoaștere a prestigiului de care se bucura Biserica în rândul românilor din Transilvania, după cum ne mărturisește Episcopul Roman Ciorogariu în memoriile sale, liderii politici ai Unirii au trimis a doua zi, pe 16 noiembrie, către conducerile Bisericii Ortodoxe și Greco-Catolice următoarea adresă: „Consiliul Național Român Central în vederea meritelor neperitoare ale Bisericilor noastre naționale câștigate în decursul veacurilor în serviciul salvării ființei noastre etnice și totodată ca recunoaștere a legăturei sfinte dintre poporul credincios și slujitorii cei credincioși a decis să invite la Marea Adunare Națio­nală Română, care se va convoca în cel mai scurt timp, pe toți Arhiereii noștri și respectiv pe locțiitorii de Archierei personal și pe lângă Prea Sfințiile lor pe consistoarele și capitalurile noastre ca să participe prin un esmis al lor, pe toți vicarii episcopești personal, pe toți protopopii actuali aflători în funcție, personal; pe toate reuniunile învăță­torești confesionale romîne, ca să participe prin esmis al lor, pe toate colegiile profesorale ale institutelor noastre superioare și medii de învăță­mânt. Toți trimișii vor avea asupra lor un credențional al corporațiunei lor”.

Urmare a acestei invitații în intervalul 16-23 noiembrie au început alegerile pentru delegații la Marea Unire. La Alba Iulia au participat ca dele­gați cu drept de vot ai celor două biserici: cinci episcopi, șapte vicari, 129 de protopopi, 10 repre­zentanți ai consistoriilor și capitalelor, 14 studenți de la institutele teologice. Astfel, din cei 1.228 de delegați, 165 au fost reprezen­tanți ai Bisericii, dar cifra nu este exactă pentru că ar mai trebui cuan­tificați aici și preoții care au fost trimiși ca delegați de către comunitățile lor. În plus, mai toate refe­rințele literaturii memorialistice menționează că, la Alba Iulia, delegații comuni­tăților ardelene sosesc cu preoții în frunte. Cu siguranță, numărul acesta impresionant de preoți vor­bește de la sine despre prestigiul și rolul bisericii în viața ardeleană.

Episcopi și preoți ortodocși

Se cuvine să amintim și câteva nume ale episcopilor și preoților ortodocși care, în acea zi istorică, au fost prezenți la Alba Iulia și au jucat un rol activ în luarea deciziei de unire: Ioan Papp – locțiitor de mitropolit, Miron Cristea, Roman Ciorogariu, protopopul Ioan Teculescu de la Alba Iulia, protopopii Sergiu Medan de la Sebeș, Cornel Lazăr de la Hălmagiu, preoții Ioan Roșiu, Iustin Monția, Nicolae Gherasim, Ioan Duma, Vățian Traian, Mănuilă Fabricius. Aceștia sunt numai o mică parte dintre cei care au fost acolo la Alba Iulia și au sprijinit Unirea și sunt recu­noscuți ca fiind veritabile personalități ale istoriei noastre - Miron Cristea, Roman Ciorogariu, Ioan Papp. Interesant, credem noi, ar fi și prezentarea unui portret de preot care a participat la Marea Unire, de aceea, vă aducem în față un astfel de slujitor al Domnului și, evident, un om care și-a iubit țara – preotul Ioan Felea. Acesta a fost hirotonit în 1913 ca preot la Pecica de către Episcopul Ortodox al Aradului Ioan I. Papp, iar în 1916 a fost trimis pe frontul din Italia ca preot militar.

Martori ai marelui eveniment

Aici, el a sprijinit moral soldații, implicându-se în toate activitățile românilor din armata imperială din anul 1918. În luna noiembrie a aceluiași an s-a întors acasă și a contribuit decisiv la instaurarea admi­nistra­ției româ­nești aici. Prestigiul său în comunitate a fost unul deosebit, de aceea, la Adunarea de la Alba Iulia el avea să participe conducând o delegație de 50 de țărani care au dorit să fie martori ai marelui eveniment.

Desigur că lista preoților ortodocși și a faptelor lor este mult mai mare decât ar putea să cuprindă aceste rânduri, de consemnat fiind faptul că, prin prezența și activitatea lor la 1 decembrie 1918, acești preoți și ierarhi au demonstrat din nou rolul și contribuția importantă a Bisericii la Marea Unire.

O confirmare în plus a im­portan­ței Bisericii este aceea că în economia derulării adunării de la Alba Iulia din 1 decembrie, programul începe la ora 7 dimi­neața cu serviciul divin desfă­șurat în bisericile protopo­pești din Alba Iulia. Aici și acum se transmite o vie emoție prin cuvintele și lacrimile Episcopului Ortodox al Aradului Ioan I. Papp când rostește formula de încheiere astfel: „Cel care a înviat din morți și a înviat și neamul românesc..., celelalte cuvinte nu se mai aud, vocea archiereului se stinse și a lăsat locul lacrămilor. Veneratul archiereu plângea și împreună cu el toți cei din biserică plângeau. Ce grai omenesc și ce pană măiastră ar putea tălmăci lacrămile ce curgeau”, ne descrie impresionantul moment de trăire românească un memorialist.

Așadar, la Alba Iulia, Marea Unire s-a făurit și prin con­tribuția însemnată a Bisericii care odată în plus și-a arătat devotamentul pentru cauza națională și atașamentul față de neamul românesc în acel neuitat an 1918. Preoții delegați la Adunarea Națională ori cei aflați pe câmpul lui Horea alături de mulțime sunt o dovadă vie a rolului Bisericii în Marea Unire.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!