Memoria Bisericii
Preotul profesor Gheorghe Beştea din Arad, în temniţa comunistă

Preotul profesor Gheorghe Beştea din Arad, în temniţa comunistă

Adrian Nicolae Petcu, 01 Septembrie 2017

S-a născut la 14 decembrie 1913 în localitatea Bleici-Blidari, judeţul Vâlcea. În timpul Războiului de Reîntregire, tânărul Beştea rămâne orfan. Urmează şcoala primară din satul natal (1926), apoi Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1934), unde finalizează fiecare an ca premiant. Îşi continuă studiile de teologie la Cernăuţi, totodată încercând să urmeze Literele. Nu reuşeşte, din cauza unei dispoziţii a statului din acea vreme, conform căreia absolvenţii seminarului teologic nu aveau dreptul de a urma Literele. După absolvirea Teologiei se înscrie la Facultatea de Drept, însă din cauza vremurilor urmează doar primul an. În timpul studenţiei se confruntă cu greutăţile materiale. Era o perioadă în care luptele politice afectau tot mai mult spaţiul studenţesc. Pentru obţinerea unor burse, în vederea ocupării unui loc în cămin şi a asigurării mesei zilnice, studenţii trebuiau să se înscrie în societăţile studenţeşti din acea vreme, precum: Arboroasa, Moldova, Academia ortodoxă, Dacia, Junimea sau Bucovina. Pentru acapararea politică a acestor societăţi se luptau mai ales mişcările de dreapta, organizaţia legionară devenind cea mai influentă.

La venirea în Cernăuţi, tânărul Beştea a intrat în „Academia ortodoxă”. Dar pentru obţinerea locului în cămin şi a unei mese zilnice, el a fost nevoit să lucreze la grădina de zarzavaturi a cantinei studenţeşti. În anul II de studii se înscrie în Societatea „Arboroasa”, treptat devenind membru al Mişcării legionare. Participă la şedinţele studenţilor legionari, însă preferă să-şi ocupe timpul mai mult cu studiul. La absolvirea facultăţii în centrul universitar Cernăuţi se întâmplă evenimente dramatice. La începerea anului universitar 1938-1939, în prezenţa autorităţilor statului, reprezentantul studenţilor cere eliberarea legionarilor arestaţi în cursul anului, la ordinul regelui Carol al II-lea. În acel moment, studenţii legionarii încep să cânte, apoi ies în stradă şi manifestează până la căminul studenţesc. Încep arestările, dar tânărul Beştea scapă, deoarece nu se implicase în eveniment. Totuşi, pentru că fuseseră incendiate unele fabrici din zona capitalei Bucovinei şi el figurând ca legionar în evidenţa Siguranţei, este arestat. După anchete soldate cu torturi, la proces neagă declaraţiile semnate în urma abuzurilor anchetatorilor.

După achitare, în iunie 1939 ajunge secretar al Societăţii pentru Cultură din Cernăuţi. În septembrie 1939 este concentrat, dar după uciderea prim-ministrului Armand Călinescu este desconcentrat şi trimis ca legionar în lagărul de la Miercurea-Ciuc. În decembrie 1939 este eliberat. Pentru că se căsătorise, solicită hirotonirea ca preot la Episcopia Argeşului, de care aparţinea. La 1 aprilie 1940 primeşte darul preoţiei pe seama Mănăstirii Văleni. Pentru că era licenţiat, a cerut o parohie urbană, dar solicitarea i-a fost blocată de Siguranţă. Gheorghe Beştea purta stigmatul de „legionar”. Abia în noiembrie 1940 se transferă la Constanţa, ca preot la catedrală. Aici, reîntâlneşte un fost coleg de facultate, acum primar la Eforie. Acesta îi face cunoştinţă cu prieteni legionari, care îl numesc pe preotul Beşetea şef al „Ajutorului legionar”. Beştea coordonează această structură filantropică mai ales cu ocazia sărbătorilor de iarnă în rândurile populaţiei sărace. La rebeliune nu participă, dar este acuzat de participare. Din nou este achitat, dar considerat „periculos pentru războiul din răsărit”. Din acest motiv, este internat în lagărul de la Meteleu-Buzău, unde lucrează la construirea unei căi ferate (14 iunie - 8 iulie 1941). Revine în slujire la catedrală. În decembrie 1944 este reţinut şi trimis în lagăr pentru 11 zile. În martie 1945 este din nou reţinut şi internat în lagărul de la Caracal, până la 20 august acelaşi an. Împreună cu soţia decide să se mute pentru a începe o nouă viaţă. La 1 septembrie 1945 se mută la Arad, ca profesor de religie la Liceul Comercial de Fete, iar soţia, profesoară de filosofie. Până în 1948 este preot şi profesor la mai multe şcoli arădene. Din 1948 a fost profesor de istorie şi limba română la şcoli din Arad, Bujac şi Secusigiu.

La 15 aprilie 1952 este arestat de Securitate, pentru activitatea din vremea guvernării legionare, împreună cu soţia, fiecare primind o decizie de 24 luni în unitate de muncă. Gheorghe Beştea trece prin penitenciarele de la Arad şi Caransebeş, apoi coloniile de muncă de la Cernavodă, Galeş şi Oneşti.

Este eliberat la 30 aprilie 1954, după o anchetă la Securitatea din Arad. Soţia este reîncadrată în învăţământ şi el ca muncitor la Fabrica de Unt din Arad. Este ajutat financiar de preoţii Tudor Demian şi Cornel Caceu, lucru de care Securitatea află mai ales la anchetele din 1958.

În 1968 este chemat de Patri­arhul Justinian ca profesor la Seminarul din Curtea de Argeş, în anii 1970-1972 ocupând postul de director. Ulterior, este mutat la seminarul din Caran­sebeş, unde profe­sea­ză până în 1974, când se pen­sio­nează. Este urmărit de Securitate până la trecerea la cele veşnice.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!