Sănătate
Produsele apicole și efectele lor terapeutice

Produsele apicole și efectele lor terapeutice

Produsele apicole, precum mierea, propolisul, păstura, ceara, polenul, veninul de albine şi lăptişorul de matcă sunt considerate unele dintre cele mai eficiente medicamente oferite de natură, având o valoare terapeutică de excepție.

Mierea are o compoziţie complexă, incluzând numeroase substanţe hrănitoare şi energetice necesare vieţii, ca fructoza, glucoza, proteinele, aminoacizii, vitaminele (mai ales complexul B), sărurile minerale (calciu, fier, potasiu), antioxidanţii şi bioflavonoidele cu proprietăţi antibiotice şi antiinflamatoare. Un kilogram de miere echivalează, din punct de vedere nutrițional, cu 50 de ouă, 6 litri de lapte, 1,7 kg carne de vită, 2,1 kg peşte, 40 de portocale sau 25 banane.

Cele mai importante proprietăţi terapeutice sunt cele energizante, tonifiante, aperitive, antianemice, antiseptice, antibacteriene, antifungice, expectorante, sedative, diuretice, laxative, antiinflamatoare, emoliente, antioxidante.

La persoanele sănătoase, indiferent de vârstă, mierea asigură creşterea rezistenţei fizice şi a energiei, ameliorarea digestiei, combaterea oboselii şi recuperarea rapidă a forţelor după eforturi mari, fizice şi intelectuale.

La persoanele bolnave, mierea are efecte benefice în boli gastrointestinale, hepatobiliare şi ulcere gastroduodenale; boli respiratorii şi pulmonare (tuse, răceli, dureri în gât, secreţii nazale, astm bronşic- în amestec cu suc de ghimbir şi infecţii bronşice - în combinaţie cu laptele cald); boli ale sistemului nervos (nevroze, insomnii, emoţii, stres);
- boli reumatice şi poliartrozice; boli de piele (arsuri, răni, eczeme).

Păstura este un amestec de polen recoltat de albine şi depozitat în fagure unde este transformat, prin reacţii enzimatice (respectiv fermentaţie lactică) sub influenţa unei anumite temperaturi şi umidităţi şi a florei microbiene din stup (Pseudomonas, Lactobacillus, Sacharomyces). Prin aceste reacţii se formează compuşi uşor asimilabili (monoglucide, aminoacizi, lipide simple), utilizabile în tratarea tumorilor canceroase (4-5 linguriţe mestecate pe zi), şi cu efecte bune în hepatite cronice, anemii, dureri de prostată, sarcină şi în creşterea rezistenţei generale a organismului.

Veninul de albine este indicat în tratamentul reumatismului, artritei, creşterea imunităţii organismului şi protector împotriva iradierii radioactive. În aparatul cardiovascular intervine prin reglarea circulaţiei cerebrale, hipotensor, antiartmic şi în reducerea vitezei de coagulare a sângelui.

Ceara de albine este recomandată în îngrijirea tenului, la prepararea alifiilor pentru îngrijirea mâinilor şi picioarelor, la curăţirea dinţilor şi la prevenirea bolilor infecţioase ale căilor respiratorii şi digestive. Extern este benefică la tratarea contuziilor şi a plăgilor infectate.

Propolisul este un amestec de substanţe răşinoase, lipicioase, prelucrat de albinele lucrătoare după colectarea unor produse biologice din cel puţin 20 de specii de arbori care produc secreţii răşinoase şi anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacăn, arin, castan, fag, frasin, pin, brad), tulpini şi ramuri tinere, peţiolul frunzelor şi scoarţă (salcie, prun). La această materie răşinoasă, albina adaugă secreţiile glandelor salivare care conţin enzime, ceară şi alţi compuşi biochimici.

Conform studiilor, în propolis există 55% răşini şi balsamuri, 25-30% ceruri, 10% uleiuri eterice şi aromatice, 5% polen. În cantităţi mai mici există aminoacizi, enzime, vitamine (A, B, D, E, PP), hormoni naturali, flavone, flavonoizi, acizi organici (cinamic, cafeic, ferulic) precum şi un complex de săruri minerale în care predomină Fe, Zn, Cu, Co, Mn, Mo, Al, Ca, siliciu, bariu, vanadiu, elemente care sunt implicate în desfăşurarea optimă a proceselor fiziologice ale organismelor umane şi animale.

Are proprietăţi antibiotice, antibacteriene, cicatrizante, bactericide, antiseptice, antivirale, antitoxice, antiparazitare, epitelizante, cicatrizante, antiinflamatoare, diuretice, analgezice, antitumorale, anticanceroase, regeneratoare şi stimulatoare ale sistemului imunitar. Prin aceste proprietăţi intervine pozitiv în ameliorarea şi vindecarea multor afecţiuni fizice şi psihice.

Este recomandat în tratarea bronşitei acute, broşietaziei, a astmului infecţios şi abcesului pulmonar se utilizează tinctura de propolis (30 %) din care se iau câte 15-30 picături de 3 ori pe zi, înainte de mese, într-un păhărel cu lapte sau apă călduţă, într-o cură care durează până la vindecare. În astmul bronşic sunt deosebit de benefice şedinţele de aerosoli cu tinctură de propolis (15%), diluată cu apă în proporţie de 1 : 1; zilnic se fac câte 2 şedinţe cu o durată de 5 minute, urmate de odihnă 20 minute, într-o cură de 15-30 de zile.
În gripă, răceală, guturai, traheită şi laringită cronică se utilizează tinctura de propolis 20 % cu acţiune antivirală (20-30 picături diluate într-un păhărel cu apă sau lapte, de 2-3 ori pe zi, înainte de mese cu o oră). Cu această tinctură se face gargară după care se înghite sau se fac inhalaţii dimineaţa şi seara.

Efecte deosebite se obţin în tratamentul emfizemului pulmonar, pneumonie, silicoză, tuberculoză pulmonară şi extrapulmonară. Se foloseşte tinctura de propolis 20 % (câte 30 picături de 3 ori pe zi), inhalaţii de 2 ori pe zi; sau un extract alcoolic de propolis cu miere de salcâm şi macerat de usturoi (125 g căţei tocaţi în 125 ml alcool 900 şi maceraţi timp de 10-15 zile).

Propolisul este eficient în gingivite purulente şi sângerânde, stomatită, abcese paradontale, paradontoză incipientă, dureri de dinţi sau după extracţii, faringo-amigdalite, laringite, sinuzite, otită sclerozantă hipoacuzivă, rinite şi ozenă. Se recomandă propolis brut (5-20 g pe zi, mestecat în gură sau sugere), unguent în nas, spray-uri, aerosoli şi gargarisme.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!