„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Protopopul Andrei Ghidiu, distins slujitor și om de cultură
Protopopul Andrei Ghidiu (1849-1937) - profesor, teolog, istoric şi om politic, s-a născut la puțin timp după încheierea acțiunilor revoluționare ale perioadei paşoptiste, la 15 ianuarie 1849, în localitatea Deda din județul Mureș, comitatul Turda Superioară, din părinţii Teodor şi Cătălina, naş fiindu-i Ioan Vindireu. A fost botezat de către preotul Teodor Matei. Clasele primare le-a urmat la şcoala din Deda, continuate la cea din Reghin.
A urmat cursurile la Gimnaziul românesc de la Blaj, iar apoi pe cele ale Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu, pe care le-a încheiat în anul 1873. Și-a continuat apoi studiile la universitățile din Viena și Leipzig, în perioada 1874-1878. La revenirea în țară a fost hirotonit preot și funcționează ca profesor de teologie la Caransebeș. În anul 1883 a fost numit protopop al Oraviței, unde va rămâne până în 1888, când va fi transferat pe aceeași funcție bisericească la Caransebeș. La Institutul Teologic-Pedagogic a predat metodica, stilistica, pedagogia, catehetica, omiletica, pastorala, dreptul public și privat, economia, liturgica și limba română. Ales președinte al Despărțământului Astrei din Caransebeș, Andrei Ghidiu s-a manifestat ca un înflăcărat susținător al activității cultural-artistice.
Un sprijin aparte l-a acordat Societății Române de Cântare și Muzică din Caransebeș, reuniunilor de femei și celor ale învățătorilor. Dornic să salveze patrimoniul cultural românesc din zonă, a strâns majoritatea cărților vechi, valoroase, îndeosebi pe cele din bisericile aflate în protopopiatul pe care îl păstorea. Volumele au fost apoi trimise Bibliotecii Academiei Române din București. Dovedindu-se un bun și extrem de activ patriot, el se va implica cu însuflețire în acțiunile premergătoare Marii Uniri. De asemenea, s-a arătat interesat și de educația muzicală din școli, mai precis de activitatea corală. A continuat într-un fel o veche preocupare a lui Ștefan Velovan, pe când acesta din urmă conducea Societatea Română de Cântări și Muzică din Caransebeș, cerând „școlirea cântăreților”. Ca delegat al Sfatului Național Român al Cercului Caransebeș, a prezidat numeroase adunări naționale ale românilor și a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918. Preotul Andrei Ghidiu a avut și o susținută activitate publicistică. A trecut la Domnul în ziua de 2 noiembrie 1937, în orașul pe care l-a iubit atât de mult, Caransebeș. Prin activitatea de peste cinci decenii în slujba lui Dumnezeu şi a semenilor a rămas pentru credincioşii Caransebeşului un important reper spiritual, şi om de cultură, în amintirea căruia, astăzi, cei vârstnici fac o plecăciune iar cei tineri rămân impresionaţi.