Realismul duhovnicesc - conştiinţa asumării greşelilor

▲ Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române din Italia, a susţinut marţi, 17 martie 2009, în Aula Magna „Mihai Eminescu“ a Universităţii „Al. I. Cuza“ conferinţa cu titlul: „Realismul duhovnicesc - prin dez-amăgire la viaţa cea nouă“ ▲ Preasfinţia Sa a răspuns invitaţiei Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) - filiala Iaşi de a împărtăşi câteva gânduri cu privire la realismul duhovnicesc ▲

PS Siluan a vorbit, în prima parte a cuvântului său adresat studenţilor prezenţi în număr mare în Aula Magna „Mihai Eminescu“, despre realismul duhovnicesc, conştiinţa asumării greşelilor de către fiii lui Adam, cel care s-a ascuns de Dumnezeu, neştiind că Dumnezeu Care l-a creat îl vede. „Realismul duhovnicesc reprezintă acea conştiinţă deschisă faţă de realitate, prin antagonism cu atitudinea care ne pândeşte pe toţi, ca fii ai lui Adam cel ruşinat şi ruşinos, care, în momentul în care greşeşte, e de ajuns să-i şoptească diavolul şi să-i spună că e gol pentru a muşca a doua oară din momeala vrăjmaşului. Adam nu-şi dă seama cât de repede se ascunde în tufişul conştiinţei şi crede că nici nu-l mai vede Dumnezeu. Toată această descendenţă şi perpetuare a atitudinii de ascundere de Dumnezeu la prima greşeală, de ne-asumare, de întoarcere a spatelui către Dumnezeu, a făcut pe om să alunece din realitate şi din realism, în închipuire, în teamă, în ruşine, în întoarcerea spatelui faţă de Dumnezeu şi să ajungă să constate această situaţie ca fiind normală. De fiecare dată când suntem în situaţia aceasta, avem posibilitatea să devenim realişti, să deschidem ochii şi să ne nevoim în a nu repeta şi a perpetua aceeaşi fugă, în tufiş. Mă ascund şi aştept să mă caute Dumnezeu pe mine, respectiv să mă întâlnesc cu Dumnezeu la sorocul pe care eu I l-am dat“, a spus PS Siluan, care a continuat să vorbească despre asumarea păcatului înaintea lui Dumnezeu, pentru că Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos a luat asupra Sa moartea şi păcatul.

Dumnezeu - singura perspectivă care ne poate scoate din păcat

„De fiecare dată când suntem în situaţia aceasta, avem posibilitatea de a deschide ochii către realitatea neplăcută şi dureroasă a eşecului, cu consecinţele lui, şi de a rămâne cu Dumnezeu. Realismul fiilor botezaţi, care sunt născuţi din apă şi din duh, care trăiesc prin prisma Domnului, prin care vine harul şi adevărul, înseamnă că împărăţia lui Dumnezeu chiar s-a apropiat. Împărăţia lui Dumnezeu nu numai că s-a apropiat, ci este înlăuntrul nostru, prin botez. Duhovnicul ar trebui să se numească «duhovnic» dacă se ocupă cu duhul. Dacă duhovnicul se ocupă cu păcatul mai mult decât cu duhul, atunci este «păcătovnic». Pe mine nu mă mai interesează să mai analizez păcatul şi păcătoşenia încă o dată, că şi aşa mă ţine de dimineaţă până seara. Asta înseamnă să fiu realist, adică să văd realitatea în faţă şi, în loc să fug în tufiş, să fug la Dumnezeu cu păcatul. Fug la Dumnezeu şi vreau să ajung la Dumnezeu şi nu să mă împotmolesc în analiza păcatului, ci să înţeleg cum să ies din păcat. Dumnezeu reprezintă singura noastră perspectivă care ne poate scoate din păcat şi din consecinţele lui cele mai dureroase, suferinţa şi moartea. Domnul ne cheamă să ne asumăm păcatele, pentru că El Însuşi Şi-a asumat moartea şi păcatele noastre. Nu înţelegem nici acum, având harul botezului şi având experienţa a 2.000 de ani cu care ne tot batem în piept în faţa altora, că suntem chemaţi să ne asumăm păcatul. Ce simplu ar fi şi pentru duhovnicie dacă sufletul acela nu s-ar duce în spiritul ne-asumat la duhovnicie şi la spovedanie, ci ar preda greutatea care îl apasă şi ar pleca mai împlinit, mai uşurat“, a mai adăugat PS Siluan.

Deznădăjduirea de sine şi nădejdea în Dumnezeu

Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române din Italia a subliniat apoi faptul că asumarea păcatului nu este un lucru uşor, aducând, în acest context, exemplul samarinencei. „Nu-i uşor să-ţi asumi păcatul. Hristos îi grăieşte samarinencei că «Domnul caută închinători în duh şi în adevăr». Care e adevărul de care vorbeşte Domnul? Noi credem că, pentru a ne întâlni cu Dumnezeu, trebuie mai întâi să fim serioşi şi să nu mai greşim. Domnul arată, prin pilda femeii samarinence, în mod foarte clar că vine şi caută pe om în adevărul în care se află. Domnul arată că vine în întâmpinarea omului în adevărul în care se află şi că nu faptul că adevărul respectiv este minciună şi înşelare, cum este în cazul samarinencei, Îl împiedică pe Dumnezeu să împărtăşească cu ea adevărul. Acest lucru îi deschide inima să poată primi cu curaj, cu realism, starea în care se află. Simpla asumare realistă, curajoasă, cu un pic de bărbăţie duhovnicească, te păstrează în perspectiva împărăţiei. Cel Care iubeşte lumea atât de mult şi Care a arătat iubirea Lui până la a lua păcatul asupra sa spune: «Nu deznădăjdui». Chiar dacă tu nu înţelegi nimic. Nu numai că ne dezamăgim de toate preju-decăţile şi clişeele, dar nici nu deznădăjduim. De multe ori, omul deznădăjduieşte de sine şi de propriile puteri şi începe să nădăjduiască numai în Dumnezeu, numai în Maica Domnului. Cel care te amăgeşte vine şi cu soluţia, aşa cum i s-a întâmplat lui Adam“, a mai completat PS Siluan.