An omagial
Recunoaşterea Patriarhiei Române la nivel internaţional

Recunoaşterea Patriarhiei Române la nivel internaţional

Alexandru Briciu, 02 Septembrie 2010

Ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie a fost comunicată de patriarhul ecumenic Vasile al III-lea Bisericilor Ortodoxe surori, printr-o enciclică trimisă la 20 septembrie 1925. A urmat o corespondenţă purtată de Cancelaria patriarhală de la Bucureşti, în urma căreia noua instituţie a fost recunoscută la nivel internaţional.

Într-o scrisoare din 28 octombrie 1925, patriarhul Vasile al III-lea al Constantinopolului trimitea o scrisoare de răspuns la invitaţia Bisericii Ortodoxe Române la întronizarea patriarhului Miron Cristea, programată pentru data de 1 noiembrie. Întrucât interese urgente reclamau prezenţa sa în Constantinopol, patriarhul ecumenic urma să fie reprezentat la serbările de la Bucureşti de IPS mitropoliţi Ioachim al Halcedonului, Fotie al Dercului şi Gherman al Sardeonului, însoţiţi de Marele Dragoman Spiridon Constantinidis.

Patriarhia Ierusalimului

Patriarhia Ierusalimului, prin semnătura întâistătătorului ei, Damianos, felicita într-o scrisoare trimisă la 30 septembrie din sfânta cetate pe patriarhul Miron Cristea: "Noi, împreună cu sfântul şi veneratul sinod al nostru, cu sufletul plin de mulţumire am aprobat şi recunoaştem cele săvârşite, ca bine săvârşite şi din acest moment socotim pe Prea Sfânta Biserică a României, ca Biserică Patriarhală şi pe Prea Veneratul şi Cinstitul ei înainte stătător îl prea mărim în rândul Prea Sfinţiţilor Patriarhi, fiind tot de odată convinşi că şi toată Biserica Ortodoxă, în unanimitate va fi de acord în această privinţă."

Patriarhia Antiohiei

Schimbul de scrisori dintre Biserica Ortodoxă Română şi Patriarhia Antiohiei s-a întins pe câteva luni. Prima scrisoare semnată de Grigorie, patriarh al Antiohiei şi al întregului Orient, a fost trimisă de la Damasc pe 17 septembrie 1925, drept răspuns la textul scris de patriarhul român ales Miron la 13 aprilie, în care anunţa ridicarea Mitropoliei Ungrovlahiei la rang de Patriarhie. Patriarhul Grigorie anunţa că textul scrisorii de anunţare a evenimentelor bisericeşti din România a fost tradus în arabă şi transmis ierarhilor sufragani, încheind prin a-l felicita pe patriarhul Miron dimpreună cu întreaga ierarhie română şi semnând drept "în Hristos frate şi împreună liturghisitor al sfintelor taine dumnezeieşti". Cancelaria de la Bucureşti a trimis la Damasc invitaţie pentru evenimentele întronizării din 1 noiembrie 1925, însă raidul francez asupra capitalei Siriei din luna octombrie a întârziat primirea acestui mesaj. La 14 noiembrie, patriarhul Grigorie scria din Damasc că a aflat din gazetele vremii despre evenimentele de la Bucureşti, "în care se descrie prea frumoasa solemnitate a înscăunării", declarându-se "mişcaţi de dorinţa fierbinte, ca Prea Fericirea Voastră să Vă împodobiţi sfânta Mitră arhierească cu smaragdul nestimat al binefacerii, acum la prima Voastră păşire pe Tronul patriarhicesc român".

Patriarhia Alexandriei

Biserica Alexandriei se afla în doliu începând cu 23 august, când patriarhul Fotie - aflat pe lista invitaţilor la întronizare - a trecut la cele veşnice. Astfel, ierarhii Teofan al Tripoliei şi Nicolae, arhiepiscop al Nubiei, au trimis la Bucureşti scrisori de felicitare, la 20 octombrie, respectiv 1 noiembrie 1925, bucurându-se pentru sărbătoarea Bisericii Ortodoxe Române şi motivând absenţa lor prin împrejurarea nefericită în care se afla Biserica Alexandriei, văduvită de păstorul ei.

Patriarhia Bisericii Ortodoxe Sârbe

La 1 decembrie 1925, Dimitrie, arhiepiscop de Ipek, mitropolitul Belgradului şi Karloviţului şi patriarhul sârbilor, primise referatul episcopului Emilian de Timoc asupra misiunii de a participa la înscăunarea patriarhului Miron Cristea. Acesta se declara încântat de tot ce a aflat "asupra marei solemnităţi ce s-a săvârşit cu prilejul înscăunării Voastre la Curtea Regală şi după aceea în Biserica Catedrală", mai ales că "în această ocaziune au fost reprezentate toate Bisericile surori ortodoxe, prin personalităţi cu mari merite".

Arhiepiscopia Ciprului

Arhiepiscopul Kiril al Ciprului scria, la 5 noiembrie 1925, patriarhului Miron: "Împreună cu iubiţii noştri fraţi în Domnul, arhierei ai insulei, felicitându-Vă pentru această vrednică promovare la înalta treaptă de Patriarh, ne pare foarte rău că condiţiuni nefavorabile nu ne îngăduiesc, ca să fim personal de faţă la învestirea Prea Fericirii Voastre, aşa după cum aţi binevoit a Ne pofti prin scrisori".

Biserica Ortodoxă a Greciei

Sfântul Sinod al Bisericii Eladei, prin semnătura arhiepiscopului Hrisostom al Atenei, la 24 octombrie 1925, mărturisea că "se bucură de înălţarea şi consacrarea Bisericii ortodoxe surori a României la vrednicia de Patriarhie", delegând pe mitropolitul Policarp al Trichiei şi Stagonelor la înscăunare.

Biserica Ortodoxă a Bulgariei

Biserica Ortodoxă Bulgară a delegat la Bucureşti pentru data de 1 noiembrie pe mitropolitul Neofit al Vidinului, însoţit de trei preoţi şi un ierodiacon. În scrisoarea din 12 decembrie, mitropolitul Maxim al Filipopolului, preşedintele Sfântului Sinod Bulgar, anunţa susţinerea în plen la 11 noiembrie a raportului misiunii întreprinse de mitropolitul Neofit la Bucureşti.

Mitropolia Poloniei

Mitropolitul Dionisie al Varşoviei, Volinei şi al întregii Polonii a trimis la 14 noiembrie 1925 o scrisoare în care mulţumea patriarhului Miron pentru buna primire în capitala României: "Suntem fericiţi să vă confirmăm că nenumăratele mărturii ale acestei atenţiuni se vor săpa pentru totdeauna în inima Noastră", asigurând că "această ceremonie mişcătoare şi puternică va sluji totdeauna de pildă pentru Ierarhii Bisericii ortodoxe din Polonia".

Mitropolitul Antonie al Kievului

Antonie, fostul mitropolit ortodox al Kievului, refugiat în Serbia, la Carloviţ, felicita încă din 15/28 mai 1925 pe patriarhul Miron Cristea. Ulterior, avea să participe la festivităţile ridicării în rang de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române, din data de 1 noiembrie.

Mesaje interconfesionale

Nu doar Bisericile Ortodoxe au trimis mesaje de felicitare pe adresa Patriarhiei Române. Randal Cantuar, arhiepiscop de Canterbury şi primat al Angliei, într-o scrisoare trimisă din Palatul Lambeth la 20 octombrie 1925 şi dr. Adolph Kury, episcopul Bisericii vechi-catolice din Berna, Elveţia, la 23 octombrie, anunţau că nu pot participa la învestirea patriarhului Miron Cristea, însă apreciază importanţa acestui eveniment pentru Biserica Ortodoxă.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!