Recunoștință Cuvioasei grabnic ajutătoare, la mijloc de octombrie

Recunoștință Cuvioasei grabnic ajutătoare, la mijloc de octombrie

Ștefania Coșuleanu, 14 Octombrie 2016

Ce poate face suferința mai ușor de purtat? Cine îl poate ajuta în zbuciumul de fiecare zi pe omul modern să ducă mai ușor greul și neajunsurile cotidianului? Mângâierea și alinarea cine le poate picura în inimile obosite de întrebări și căutări? Secolul al XXI-lea a adus multe facilități pentru omul recent, surprinzătoare și inedite. Dar leac pentru suferință, boală, deznădejde sau tristețe n-a găsit încă. Biserica prin Sfinții ei face posibil acest lucru, creează punți între suflete, aduce mângâiere acolo unde este durere și picură lumină în sufletele copleșite de întuneric.
An de an, mii și mii de oameni vin pe 14 octombrie să se închine moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva, adăpostite în Catedrala Mitropolitană din Iași. Ce caută ei? Ce aș­teaptă să primească? Nu-i oprește nici frigul, nici ploaia. Stau în rugăciune și comuniune ore în șir pentru a se întâlni cu Sfânta ocrotitoare. În gând sau în şoaptă, în duioase și tainice gesturi de smerenie, credincioșii îi adresează rugăciuni. Iar Sfânta pe toate le primește, și lacrima fierbinte, și suspinul adânc al disperării, dăruind ajutor și nădejde.

O pace de nedescris

Unii oamenii vorbesc greu despre ajutorul primit de la Sfânta, păstrează cu sfială în adâncul sufletului taina, ca pe o comoară de preț, pe care nu vor să o piardă. Alții, care au cunoscut adâncul întunericului și al amărăciunii, își strigă în cetate binefacerile primite, în semn de mulțumire și mărturisire. Este și cazul doamnei Emilia din Iași, care, studentă la Medicină fiind, în primul an de facultate, s-a îmbolnăvit grav. Nu putea mânca, nu putea dormi și nu își dorea să mai trăiască. A ajuns la Spitalul de Psihiatrie, unde medicii i-au pus un diagnostic sumbru și de nerecuperat. Îndurerați, părinții ei au dus-o la diverse mănăstiri din întreaga țară, deși familia ei era catolică din moși-strămoși. „Treptat mi-am revenit și cea mai mare minune a fost că am simțit o atracție inexplicabilă față de Ortodoxie. Am găsit alinare la Iași, la Sfânta Parascheva; la racla ei am simțit o pace și o liniște de nedescris. Viața Sfintei m-a luminat, am simțit că sunt vie, că îmi vorbește și se roagă lui Dumnezeu pentru toată lumea.” După această întâmplare viața doamnei Emilia s-a schimbat atât sufletește, cât și trupește. Acum are o familie minunată și muncește să își ia examenele finale pentru a deveni un bun medic psihiatru, „iubitor de Dumnezeu și de oameni”. Dumnezeu este Iubire așa cum o mărturisesc Sfinții Părinți și doar iubirea Sa manifestată prin Sfinții Săi poate schimba sufletul omului, așa cum ne-a mărturisit doamna Emilia din Iași.

Viața Sfintei Parascheva nu a fost una tocmai ușoară. Poate de aceea este grabnic ajutătoare celor aflați în nevoi. Copilă fiind, împărțea hăinuțele cu cei lipsiți, în prezent împarte vindecări de boli sufletești și trupești. Născută în anul 1025 în satul Epivata din Turcia, într-o familie înstărită, părinții au vrut să o căsătorească. Dar ea a părăsit casa părintească și s-a retras la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea Pontului (astăzi Eregni). A urmat astfel cuvintelor Mântuitorului, pe care le-a auzit la vârsta de 10 ani: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”. Sfânta s-a nevoit în această mănăstire timp de cinci ani. Apoi a plecat la Ierusalim să se închine la Locurile Sfinte. Aici a rămas timp de doi ani într-o mănăstire de maici din pustia Iordanului. A căutat prin asceză și lacrimi să-L cunoască pe Dumnezeu și darurile Sale, daruri pe care le revarsă neîncetat asupra celor care, în necazuri și boli fiind, îi cer cu nădejde ajutorul.

Marie, dă-te jos!

„Am fost foarte bolnavă, am avut un accident vascular și am stat multă vreme în spital”, mărturisește doamna Maria din București. Era imobilizată la pat și mergea cu un căruț. Doctorii au certificat sec parilizia. În cărucior fiind, doamna Maria s-a rugat Sfintei Parascheva să poată veni la sărbătoarea ei, așa cum obișnuia în fiecare zi de 14 octombrie. „În timpul rugăciunii, am auzit o voce: Marie! Marie, dă-te jos!, de două ori. A treia oară m-am încumetat și m-am ținut de perete și de pat. Nu mai simțeam piciorul și mâna stângă. Am mers! Am stat apoi la marginea patului, sprijinită și am început să citesc acatistul Sfintei. Dimineața, profesorul dr. Cru­țescu, fiu de preot, a spus: Maria, credința te mântuiește”. De atunci doamna Maria a început să meargă, întâi câțiva pași, apoi din ce în ce mai bine. În fiecare an vine să-i mulțu­mească Sfintei Cuvioase Parascheva.

Viața pământească a Sfintei Cuvioase Parascheva a fost una destul de scurtă, a trăit doar 27 de ani. Ani puțini, dar dăruiți lui Dumnezeu pentru a câștiga viața veșnică. Pe când avea 25 de ani, i s-a arătat un înger în vis, care i-a spus să lase pustia nevoințelor duhov­nicești și să se întoarcă în patria sa. Potrivit tradiției, ajunsă în Epivata, Sfânta Parascheva s-a implicat în nenumărate activități filantropice, întemeind un cămin pentru săraci, orfani, văduve și pentru cei aflați în nevoie. O altă tradiție mai spune că ea ar fi venit în Kallicrateia, unde s-a nevoit ca o străină necunoscută de nimeni. În toată această perioadă a purtat de grijă Bisericii Sfin­ților Apostoli de aici. La numai 27 de ani a trecut la cele veșnice, fiind înmormântată pe malul Mării Marmara, aproape de Kallicrateia. Darurile duhov­ni­cești acumulate prin viața de asceză și milostenie închinată lui Dumnezeu le revarsă de sute de ani oamenilor aflați în boli și necazuri. La sfintele sale moaște așezate în Catedrala Mitropolitană din Iași vin în tot cursul anului suferinzi în haina disperării, orfani, văduve, soții și mame înlăcrimate de povara unei familii îndurerate, tineri căsă­toriți dorind copii, studenți și elevi cerând ajutor la examene, nedreptățiți osândiți de semenii lor. Ascultă, odihnește și vindecă pe toți Sfânta, care a dobândit trecere în fața milei lui Dumnezeu. Alături de cel îngenuncheat, Sfânta Parascheva invocă ajutorul lui Dumnezeu.

Cuvioasa m-a atins cu mâna ei vindecătoare!

Doamna Verginia din Călă­rași are 78 de ani și încă de la vârsta de 14-15 ani avea mare evlavie la Sfânta Cuvioasă Parascheva. Era bolnavă de TBC osos, iar doctorii au sfătuit-o să nu se căsătorească și să nu aibă copii. „Într-o noapte, am visat-o pe Sfântă, căreia i-am adresat rugămintea de a mă ajuta. Dând din cap ca aprobare, Cuvioasa a atins cu mâna fistula de la stern. După câțiva ani și după câteva operații, m-am făcut bine, m-am căsătorit și am un copil”, dă mărturie doamna Verginia, care a cunoscut mila lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfintei Cuvioase Parascheva.

Să te atingă mâna Sfintei Parascheva, chiar și în vis, e o mare binecuvântare. Oameni bogați sau săraci, români sau străini, credincioși și mai puțin cre­din­cioși aduc, în aceste zile de mijloc de octombrie, mulțumire și gând de recunoștință Sfintei grabnic ajutătoare.


Galerie foto:

Lasa un comentariu
Articole asemanatoare
Momentan nu exista articole asemanatoare!

Arhivă ediții

Contactează-ne!