Maica Siluana vă răspunde: Care este raportul între voia lui Dumnezeu şi voia mea?

Am o întrebare: în Sfânta Scriptură scrie că, atunci când mă rog pentru ceva anume, să cred că voi şi primi lucrul respectiv. Deci, dacă eu cred, atunci mi se împlineşte rugăciunea, nu-i aşa? Dar voia lui Dumnezeu se face. Asta înseamnă ca eu trebuie să cred că voi primi lucrul acela şi că voia lui Dumnezeu se face. Dar dacă voia lui Dumnezeu este să nu primesc lucrul respectiv? Asta n-ar însemna că eu cred în zadar? E ca şi cum aş zice: „Doamne, Te rog, dă-mi cutare lucru, eu cred că-l voi primi, cred că o să mi se facă voia de a-l primi, dar facă-se voia Ta!“. Adică eu cred că mi se va îndeplini voia, dar totuşi spun că voia lui Dumnezeu se face? Nu înţeleg cum se împacă cele două aspecte... Sper să mă fi exprimat limpede, pentru că nici eu nu am prea limpede în cap toată treaba asta. Adică, spre exemplu, mă rog să iau un examen, cred că-l voi lua, dar voia lui Dumnezeu se face. Dar dacă voia Lui este să-l pic? Înseamnă că n-am avut credinţă multă?

Şi încă un lucru: ce implică nădejdea în Dumnezeu că mă voi mântui? Nădejdea asta implică siguranţa mântuirii? (Sigur mă mântuiesc dacă zic că nădăjduiesc în Dumnezeu) Sau implică şi posibilitatea să ajung în iad? (Sper să mă mântuiesc, dar e posibil şi să nu, dacă Dumnezeu nu va vrea să ajung în rai) Mă bântuie de mai mult timp gândurile astea.

***

Copile drag,

Voia lui Dumnezeu este ca tu să fii în rai, în Bucurie veşnică, asemenea Lui! Voia ta, în adâncul firii tale, aşa cum a făcut-o Dumnezeu, este aceeaşi. Când voia noastră este acordată perfect şi liber cu voia lui Dumnezeu, nici nu apare vreo nelinişte privind locul şi rostul nostru pe pământ şi în viaţa veşnică, pentru că atunci Duhul Sfânt e în noi şi prin El ştim toate cele ce ne sunt de folos şi spre bucuria şi fericirea pentru care am fost aduşi la existenţă.

Dar, câtă vreme tânjim după repere individuale şi avem dorinţe la care ţinem „cu orice preţ“, voia noastră nu mai este în acord cu voia firii noastre restaurate în Hristos, ci robită unei voiri pătimaşe. Poţi dori să iei examenul pentru că ai învăţat şi vrei să dobândeşti o calificare prin care vrei să-l slujeşti pe aproapele şi să dai slavă lui Dumnezeu... Sau vrei să iei examenul deşi nu prea ai învăţat şi nici nu-ţi prea place facultatea la care eşti, dar vrei să ai ceva mai uşor, mai aparte, mai grozav de lucru şi să-ţi asiguri existenţa... Conflictul e înăuntrul omului între voia chipului lui Dumnezeu din el, care doreşte asemănarea, şi voia egoului, a omului căzut, care vrea satisfacţii imediate şi cu cât mai puţin efort pe orice plan al existenţei.

Când alegem să rezolvăm acest conflict în favoarea devenirii noastre veşnice, totul devine limpede în inima şi mintea noastră şi ştim unde şi cum să aflăm răspuns la frământările şi spaimele noastre.

Dacă alegem să fim fii ai acestei lumi, vom fi mereu neliniştiţi, deprimaţi, anxioşi şi vom inventa mereu şi mereu pericole şi piedici, şi vrăjmaşi... şi, nu de puţine ori, chiar Dumnezeu va fi perceput ca vrăjmaş... Să nu fie!

Cu drag, respect şi încredere,

Maica Siluana