Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Regionale Moldova Sfânta Liturghie şi slujbă de pomenire în memoria martirilor şi apărătorilor Ortodoxiei din timpul comunismului

Sfânta Liturghie şi slujbă de pomenire în memoria martirilor şi apărătorilor Ortodoxiei din timpul comunismului

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Moldova
Un articol de: Larisa Elena Alui-Gheorghe - 08 Mai 2017

Sâmbătă, 6 mai, la Iaşi s-au încheiat lucrările Simpozionului Internaţional „Dumitru Stăniloae".
Cu acest prilej, la Catedrala Mitropolitană a fost oficiată Sfânta Liturghie de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi de Înaltpreasfinţitul Părinte Luca, Mitropolit de Zaparoyski şi Militopolski, Ucraina, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. De asemenea, la slujbă au asistat şi invitaţii care au susţinut lucrări în cadrul simpozionului.
Sfânta Liturghie a fost urmată de o pomenire în memoria martirilor care şi-au pierdut viaţa în timpul regimului comunist, aceasta reprezentând corolarul evenimentelor prilejuite de desfăşurarea acestui simpozion. Înainte de săvârşirea slujbei de pomenire, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan a transmis următorul mesaj: „Anul acesta, conştiinţa creştină românească este chemată să îşi aducă prinos de recunoştinţă pentru toţi acei fii şi acele fiice ale neamului care în momente de cumpănă nu şi-au pierdut direcţia, verticalitatea şi au lăsat moştenire celor din vremea noastră un tezaur minunat. Au fost cu miile, cu zecile de mii, poate chiar cu sutele de mii în închisorile acelor vremuri, precum au fost milioanele de români în afara închisorilor, mulţi dintre ei trăind cu intensitate durerea celor de după gratii, durere care i-a atins cu putere şi pe ei. Mulţi dintre ei au dat dovadă în viaţa lor de rugăciune de foc, capacitate uimitoare de jertfă şi mai ales o putere de a iubi, de a nu se răzbuna şi de a-şi ierta călăii.
Cei care au fost în afara gratiilor, zic, poate nu au suferit atât de sângeros ca primii, dar dacă luăm aminte la familiile celor întemniţaţi - mame, taţi, soţii sau soţi, copii -, ne dăm seama de anvergura mărturisirii din acea vreme. Dacă încercăm să ne imaginăm, şi unii dintre noi cunoaştem într-o anumită măsură, trăind pentru ceva vreme şi în acea perioadă, cât de greu le era unora dintre preoţi, soţiile lor şi pruncii lor care nu beneficiau de aceleaşi drepturi în societate, precum cei mai mulţi dintre concetăţeni. Dacă ne aducem aminte de faptul că soldaţii care au luptat pe frontul de est au purtat toată viaţa stigmatul că au luptat acolo unde nu trebuia, după ideologia vremii, sau cei care, cum se spunea atunci, nu aveau «origine sănătoasă» că erau fii ai aristocraţiei din vremea interbelică, sau fiii unora care au fost membrii unor partide istorice din acea vreme au purtat, de asemenea, crucea apartenenţei lor la o categorie de oameni care nu era deloc acceptată de ideologia şi ideologii vremii. Fiind în Catedrala Mitropolitană, ne putem imagina durerea pe care a simţit-o Mitropolitul Irineu Mihălcescu, Mitropolitul de la Iaşi, care a trebuit în 1946 să părăsească Mitropolia şi să devină un simplu monah la Mănăstirea Agapia (...). Cei din închisori sau cei care şi-au păstrat verticalitatea în afara închisorilor constituie în cele din urmă bogăţia Bisericii şi a neamului.
Îl rugăm pe Dumnezeu să îi odihnească în slava împărăţiei Sale, să îi ierte şi pe ei de greşelile pe care ca fiinţe umane, născuţi din bărbat şi din femeie purtători de trup, le-au făcut de-a lungul vieţii. Avem certitudinea că mulţi dintre ei sunt rugători în faţa Sfintei Treimi pentru noi, cei de astăzi, şi nădăjduiesc ca ceva din duhul lor să fie preluat în vremea noastră de cei care au responsabilităţi mari sau mici în viaţa Bisericii, a societăţii sau a fiecărui segment uman".
Simpozionul de anul acesta a reunit specialişti din diverse domenii, precum teologie, filosofie, psihologie şi sociologie. Prin lucrările susţinute, invitaţii au încercat să prezinte anumite aspecte legate de viaţa Bisericii şi a oamenilor de rând în cotidianul comunist şi au zugrăvit în detaliu anumite chipuri de sfinţenie, pentru a da mărturie pentru cei care au avut de suferit în acea vreme de grea încercare.