Revista presei
Revoluția din Octombrie nu a venit pe neașteptate

Revoluția din Octombrie nu a venit pe neașteptate

Augustin Păunoiu, 12 Noiembrie 2017

La 6 noiembrie sau 25 octombrie 1917 (conform calendarului gregorian folosit în acea vreme) începea în Rusia Marea Revoluție bolșevică care a schimbat pentru totdeauna țara lui Pușkin și a lui Dostoievski. Interviul care a apărut pe site-ul www. orthochristian.com cu prințul Zurab Chavchavadze, membru al aristocrației georgiene din secolul trecut, ne vorbește despre ce a însemnat Revoluția din Octombrie pentru poporul rus.

Ideea că Revoluția rusă cumva a scăpat țara de o ordine socială neviabilă, cu multe discrepanțe seamănă cu gluma aceea potrivit căreia ghilotina este soluția cea mai bună pentru a scăpa de migrene.

Nu. Compararea revoluției cu o operație chirurgicală pentru a extirpa o tumoare canceroasă se justifică doar dacă ne gândim că cel care operează nu dorește vindecarea pacientului, ci distrugerea lui completă.

Aceasta s-a întâmplat când s-a declanșat exterminarea claselor sociale existente, țără­nimea rusă, aristocrația educată, clerul luminat, armata devotată țarului, negustorimea orașelor. Catastrofa care a lovit societatea rusă în ansamblul ei, de la țar aflat la Kremlin până la ultimul mujic care locuia în bordei, a însemnat îndepărtarea de fundamentele ei creștine, tradiționale ale vieții, care aveau rădăcini de secole în pravoslavnica Rusie. Pentru mine personal, o atitudine negativă față de regimul sovietic, cu toată recunoașterea obiectivelor sale realizări, este determinată de faptul că acesta a continuat linia antinațională a revoluției urmărind distrugerea valorilor autentice ale Rusiei istorice și lichidarea originii sale ortodoxe.

Principiile dreptății, ale milei creștine, ale autorității conducătorului asupra supușilor săi au fost înlocuite cu forța brută, anarhică, a bolșevicilor care instituiau în societatea rusă corupția morală, divizarea claselor, considerarea celor care aveau altă părere față de a lor drept dușmani ai poporului.

În fața enumerării de către reporterul care a realizat interviul a beneficiilor aduse de industrializare și a altor mari proiecte sovietice și a încercării de justificare a atitudinii regimului totalitar față de popor, Zurab Chavchavadze a răspuns: „Cât despre «justificarea numeroaselor sacrificii», aș cita ideea memorabilă a lui Feodor Mihailovici Dostoievski despre faptul că nici un scop benefic, oricât de mare ar fi, nu poate justifica lacrima chiar și a unui singur copil. Aș propune să nu vorbesc despre jertfe justificate, ci mai degrabă despre semni­ficația lor duhovnicească pentru renașterea credinței în Rusia, care se întâmplă acum misterios și totodată evident”.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!