Catehizarea, transmiterea învăţăturilor referitoare la credinţa ortodoxă, are în istoria creştinismului un fundament de netăgăduit. Ea a fost una dintre principalele forme de răspândire şi de însuşire a învăţăturilor creştine. După ani de lipsă a educaţiei religioase, cateheza trebuie să îşi reocupe locul între preocupările slujitorilor Bisericii. Acest proces presupune două direcţii principale: catehizarea diferitelor grupuri sociale şi catehizarea individuală, adică a fiecărei persoane în parte. În legătură cu acestea ne-a vorbit părintele profesor Nicolae Bordaşiu, parohul Bisericii „Sfântul Silvestru“ din Bucureşti, cu o experienţă pastorală de aproape 40 de ani ca slujitor al Bisericii. Părintele ne-a subliniat rolul şi importanţa catehizării în viaţa creştină.
Părinte profesor, ce presupune catehizarea individuală?
Catehizarea, prin ea însăşi, este un proces continuu. Începutul ei îl cunoaştem. Sfârşitul, nu. Este, de fapt, împlinirea poruncii dumnezeieşti: „Mergând, învăţaţi toate neamurile“. Potrivit acestor cuvinte, catehizarea trebuie să fie continuă. Cateheza înseamnă împărtăşirea învăţăturii creştine prin procesul de învăţare. Împlinind această poruncă dumnezeiască, înşişi Apostolii au fost primii care au promovat-o. Prin cuvânt, toate au fost făcute de Dumnezeu. Tot prin cuvânt, propovăduit de Sfinţii Apostoli şi transmis prin tradiţie episcopilor, preoţilor, se arată o misiune care are scopul de a împărtăşi învăţătura creştină atât colectiv, cât şi individual. Prin această catehizare individuală se întăreşte ceea ce individul a putut afla prin învăţătura de obşte, prin catehizarea mulţimilor, lucru absolut necesar, pentru că, în felul acesta, cunoştinţele pe care le primesc credincioşii prin catehizarea individuală se întăresc, se verifică, asemănându-se acest proces cu principiile şi conţinutul orei de Religie din şcoală. Prin ascultare individuală se află cum şi cât şi-au însuşit cei care ascultă cateheză din învăţătura care a fost transmisă spre ei. Cum lucrarea catehezei de către preot are scopul mântuirea lui, a credinciosului, înseamnă că prin cateheza individuală se consolidează lucrarea de mântuire a credincioşilor.
Care ar fi mijloacele de catehizare individuală cele mai potrivite în zilele noastre?
Este foarte greu să ne referim la un anumit fel de mijloace. Înainte de toate, trebuie să existe o formă atrăgătoare, fiindcă dacă eşti scolastic, dacă eşti cu oarecare rigiditate, credincioşii se pot depărta. Forma cea mai atrăgătoare pentru o catehizare individuală o reprezintă revistele ilustrate, ziarele cu conţinut religios, pe care cu voia lui Dumnezeu acum le avem şi în Patriarhia noastră, care tratează subiecte legate de spiritualitate. În mod sigur, o revistă dacă este prezentată, un ziar dacă este recomandat se pot înfiripa discuţii asupra temelor cuprinse. Această formă ar fi atrăgătoare şi accesibilă în vremea noastră pentru toate categoriile sociale: copii, tineri, bătrâni.
Mass-media are un rol important în catehizare
Ar fi potrivite, după cum am indicat mai înainte, acele mijloace mass-media. Pentru a înţelege mai bine ce vreau să spun, o să vă dau un exemplu. De curând am participat în calitate de invitat al unei emisiuni la Televiziunea TRINITAS. S-a difuzat un film documentar referitor la situaţia mea în perioada comunistă. Nici nu mi-am dat seama la început cât de benefică este lucrarea aceasta, prin mass-media, pentru popor, pentru că majoritatea credincioşilor utilizând într-un mediu destins, acasă, radioul sau televiziunea, văzând acel film cu oarecare aspect istoric, un fel de memorial, au venit foarte mulţi oameni să mă întrebe, să comenteze cu mine ceea ce au văzut. Atunci am sesizat câtă audienţă are televiziunea. La început am fost sceptic că ar avea un oarecare rost când am fost solicitat să accept apariţia, dar când am observat câţi au ascultat, am fost uimit. Ce a fost pentru mine de remarcat este că nu numai în parohie, ci chiar şi oamenii din afara ei, din toată ţara, dintre cei ce mă cunoşteau, m-au anunţat că s-au bucurat de prezenţa în cadrul acelei emisiuni. Ceea ce pot spune, pentru un tânăr preot, care vrea să realizeze un lucru bun în catehizare, este necesar să aibă materialul acesta la îndemână; cu posibilitatea de a expune un film religios, de a expune o oarecare impresie a unuia dintre oamenii cunoscuţi în legătură cu o prezenţă a unui duhovnic (despre părintele Cleopa, Arsenie Papacioc). Lucrurile acestea sunt atrăgătoare şi interesante. În biserica noastră parohială, s-a îndătinat obiceiul ca în ziua de luni, după săvârşirea slujbei de seară, să aibă loc cateheze la care, spre surprinderea noastră, credincioşii participă în număr destul de mare pentru o astfel de zi. Relatările care au loc sunt uneori lucruri neobişnuite, inedite. Tot ceea ce e nou ne poate frapa. De aceea, dacă un tânăr preot are la îndemână posibilitatea de a utiliza aceste mijloace în cateheza lui, deci de a-şi ilustra cuvântul cu lucruri deosebite, în mod sigur şi auditorul va fi mai captat spre ascultare.
Credincioşii trebuie să cunoască mai bine semnificaţia Sfintelor Taine şi a ierurgiilor
Cum procedaţi sfinţia voastră în activitatea catehetică a parohiei pe care o conduceţi?
Noi încercăm să împlinim aici, la Biserica „Sfântul Silvestru“, cuvântul Apostolului Pavel „cu timp şi fără timp“. Avem un program de cateheză colectivă, în zilele de luni şi vineri, după slujba de seară. Dar nu numai cea colectivă, ci sunt întâmplări pe care omul vine să le istorisească preotului şi aşteaptă de la acesta cuvântul de învăţătură. Fiecare om este un unicat cu probleme personale proprii. Pentru fiecare trebuie să-ţi dăruieşti timpul tău ca să-l poţi ajuta pe el să-şi lumineze drumul vieţii. Dintre cele mai accesibile momente, Spovedania ocupă un loc aparte. La Spovedanie, de obicei împlinim următorul lucru: întărim credinţa prin scurte cateheze cu exemplificări pe care le putem da din viaţa Bisericii, din viaţa parohiei, din tot ce se poate, cu ocazia Tainei Botezului şi a Cununiei, dar în special la Botez, deoarece majoritatea credincioşilor nu cunosc semnificaţiile acestei slujbe. Înainte de săvârşirea slujbei Botezului, realizăm întotdeauna o scurtă introducere ce se transformă într-o cateheză despre Sfintele Taine, aceste taine ce cuprind tot ceea ce este esenţial pentru mântuire. Şi, pe scurt, semnalăm că Botezul este poarta de intrare în creştinism, pecetea darului Sfântului Duh, şi apoi Împărtăşania. Ca cei prezenţi să înţeleagă legătura dintre ele, detaliem conţinutul catehezei din care oamenii să priceapă care este rostul, care este parcursul acestor lucrări. Fiindcă atunci când cunosc ceva şi înţeleg, trăiesc altfel. La noi, bunăoară, şi cu scopul didactic de a-i face pe oameni să nu vorbească între ei, pe parcursul slujbei îi provocăm pe toţi să fie ei înşişi participanţi în acest popor al lui Dumnezeu, unit în rugăciune, şi toţi să rostească răspunsurile la ectenii, încât toţi sunt captaţi în lucrare şi toţi participă cu răspunsul la invitaţia de a zice „Doamne, miluieşte“. La taina Cununiei, cateheza se desfăşoară după slujba propriu-zisă, când accentuăm faptul că pericopa evanghelică se referă la prefacerea apei în vin ca prima minune pe care a făcut-o Mântuitorul, la o cununie, şi apoi subliniem de obicei un fragment dintr-una dintre rugăciunile din cadrul acestei Taine, prin care îi cerem Domnului Hristos să fie de faţă, cu noi, la fel cum a fost şi la nunta din Cana Galileei. Facem această cateheză ca să înţeleagă toţi ce înseamnă Taina Cununiei şi Taina în general, ca prezenţă dumnezeiască, şi faptul că ele sunt mijloacele mântuirii noastre. În afară de acestea, ne folosim şi de prilejul trist al Înmormântării, când iarăşi, prin cateheză, îi facem pe oameni să nu utilizeze o formulă atât de obişnuită în lumea de astăzi, fiindcă ni se pare că ne exprimăm frumos atunci dacă spunem „a trecut în nefiinţă“. Această formulă arată faptul că viaţa s-a desfiinţat, or una din rugăciunile Înmormântării clarifică lucrurile: „Trupul să se desfacă în cele din care a fost alcătuit, iar sufletul să se aşeze în ceata drepţilor“, deci nu în nefiinţă. Acestea sunt momentele când facem cateheză care, chiar dacă nu este individuală ca la Spovedanie, este folositoare pentru toţi.
Sfânta Liturghie, subiect predilect pentru cateheză
Care ar fi temele-cheie de abordat în cadrul procesului de catehizare individuală?
Înainte de toate, cateheza despre Sfânta Liturghie, fiindcă aceasta este slujba la care participă de obicei cei mai mulţi dintre credincioşi. Or, dacă nu înţelege, nu cunoaşte cuprinsul Liturghiei, credinciosul ajunge să stea fără să priceapă de ce se află în Biserică. Şi individual, dar mai ales colectiv, cel mai important lucru este cunoaşterea acestei slujbe, iar catehizarea oamenilor în sensul acesta este absolut necesară. Apoi, să cunoască mijloacele pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru mântuire: Sfintele Taine, ierurgiile. Credinciosul trebuie să ştie că în fiecare lucrare este prezenţa harului lui Dumnezeu, prin energiile necreate. Nu o să poată înţelege întotdeauna omul ce înseamnă energie necreată, dar mereu spunându-i, poate ajunge la înţelegerea şi la trăirea prezenţei dumnezeieşti în cadrul lucrării sfinţite şi sfinţitoare.
