Rugăciunea din Ghetsimani

24 Aprilie 2008

De ce S-a rugat Mântuitorul pentru unitate, înainte de Patimi

Arhim. Timotei Aioanei
: Mântuitorul Iisus Hristos s-a rugat în toată activitatea de propovăduire a împărăţiei cerurilor. Singur sau împreună cu ucenicii Săi, în locurile predilecte de pe Muntele Măslinilor ori de pe malurile Tiberiadei, în pustiul Quarantaniei sau în Templu, Mântuitorul ne-a oferit exemplul unei rugăciuni înalte, adresate Părintelui Ceresc, pentru El şi pentru întreaga lume. După ce a vorbit adeseori apostolilor despre patima Sa, cu puţin timp de a fi pentru ultima dată împreună cu ei, Domnul Hristos a făcut o ultimă rugăciune pentru Sine, pentru Apostoli şi pentru toţi credincioşii.

Din cuprinsul acestei atotcuprinzătoare şi preafrumoase rugăciuni rostite cu câteva ceasuri înainte de mântuitoarea Sa Patimă, reţinem mai ales cuvintele „Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat ca să fie una precum suntem şi Noi…“. „Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci şi pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis“.

Grădina de dincolo de Pârâul Cedrilor păstrează până la sfârşitul veacurilor ecourile acestor cuvinte a căror căldură şi frumuseţe nu vor fi egalate. Care era de fapt dorinţa Mântuitorului înainte de Patima şi Răstignirea Sa? Era acea iubire şi unitate deplină la care erau chemaţi toţi deopotrivă, ucenici, oameni de aproape şi de departe, generaţiile toate care erau chemate să devină moştenitoare ale netrecătoarelor bunătăţi şi să rămână în Biserica pe care Domnul o întemeiase.

Ce s-a întâmplat însă după Patimile, moartea, Învierea şi Înălţarea la Cer a Mântuitorului Hristos? Biserica zidită pe mărturisirea Apostolilor a început să lupte cu neprietenii ei. Un mare profesor de teologie, într-un admirabil studiu intitulat „De la Nero la Stalin“, apărut prin anii â40 ai veacului al XX-lea, vorbea despre toţi cei care, în aproape două milenii de istorie sfântă, n-au împlinit porunca Mântuitorului „ca toţi să fie una“, toţi cei care au sfâşiat „cămaşa cea dintr-o bucată“ a învăţăturilor mântuitoare şi care, urmare orgoliilor şi a patimilor de tot felul, au contribuit la desfacerea (ruperea) unităţii şi a iubirii care venea din sânul Prea Sfintei Treimi. Toţi aceştia n-au preţuit cuvintele Marelui Pavel care îi îndemna, îndată după întâlnirea cu Domnul pe drumul Damascului: „Străduiţi-vă să păstraţi unitatea Duhului întru legătura păcii. Un singur Trup şi un singur Duh, aşa cum aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre: un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez, un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, Care este peste toţi şi prin toţi şi întru toţi“ (Efeseni 4, 3-6).

Dacă n-am împlinit testamentul Domnului şi n-am lucrat suficient la păstrarea unităţii credinţei, mai avem încă timp să o facem. Să lucrăm cât este încă ziuă, să aducem lumină şi iubire în lumea în care trăim.

Cei care, în trecut şi-n prezent, nu caută cuvintele Mântuitorului din Grădina Ghetsimani sunt, de fapt, prizonierii unei regretabile rătăciri.

Să ne aducem aminte, în aceste zile de rugăciune şi priveghere, că Mântuitorul Hristos, în cele mai grele momente din activitatea pământească, S-a gândit şi S-a rugat pentru noi toţi, fiii Bisericii, mandataţi să împlinim cuvintele Sale. (Material realizat de diac. Nicolae Pascal-Hulpoi)


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!