Actualitate religioasă
S-a deschis Centrul de Studii Bizantine din Bucureşti

S-a deschis Centrul de Studii Bizantine din Bucureşti

Augustin Păunoiu, 19 Ianuarie 2011

Luni, 17 ianuarie, a fost inaugurat Centrul de studii bizantine "Sfinţii Petru şi Andrei" din Bucureşti, organizat de Părinţii Augustinieni Asumpţionişti. La eveniment au participat înalţi reprezentanţi ai Bisericii Romano şi Greco-Catolice, IPS Ioan Robu, Arhiepiscop şi Mitropolit de Bucureşti, superiori asumpţionişti veniţi de la Roma şi din Franţa, ministrul de externe al României, Teodor Baconschi, precum şi alţi reprezentanţi ai lumii culturale şi diplomatice din România.

În cuvântul de introducere rostit la acest eveniment, părintele Lucian Dîncă, superiorul Comunităţii Asumpţioniste "Sfinţii Petru şi Pavel", a făcut un scurt istoric al acestui ordin monahal, fondat la jumătatea secolului al XIX-lea la Nîmes, în Franţa, de preotul Emmanuel dâAlzon.

Augustinienii asumpţionişti promovează o viaţă bazată pe credinţă, pe afirmarea drepturilor omului ca chip al lui Dumnezeu, iar misiunea lor se conturează pe trei planuri: social, doctrinal şi ecumenic, având în vedere adevărul, credinţa, unitatea Bisericii şi solidaritatea cu cei săraci, la care invita şi întemeietorul acestui ordin, pr. dâAlzon: "Să trăim o credinţă intransigentă şi fără concesii, o pasiune fără slăbiciune pentru Biserică, pentru unitatea şi libertatea ei, o contemplaţie exigentă, profund angajată în acţiune, un apostolat care nu lasă la o parte nici o problemă umană şi nici o categorie socială".

Vorbind despre carisma pe care fondatorul a dorit să o transmită primilor săi discipoli, aceea de a forma persoane pentru o viaţă consacrată în scopul de a lucra pentru împlinirea ca toţi să fie una, părintele Lucian a arătat că deviza care inspiră de 160 de ani pe călugării asumpţionişti este fraza din Rugăciunea Domnească Tatăl nostru, "Adveniat regnum Tuum", "Vie împărăţia Ta".

În discursul său, superiorul comunităţii augustiniene asumpţioniste a amintit despre trecutul congregaţiei pe pământul românesc, şi anume cererea pe care mitropolitul greco-catolic de la Blaj, Vasile Suciu, a făcut-o superiorului general al Asumpţioniştilor, pr. Gervais Quénard, în urma căreia doi călugări asumpţionişti s-au instalat la Blaj, unde au fondat Casa Domnului şi Capela "Fecioara săracilor".

Chemaţi la Bucureşti în 1934, aceşti călugări au deschis o rezidenţă pentru studenţi, o capelă publică unde se celebrau servicii liturgice şi o sală de conferinţe publice pentru intelectuali, în care au conferenţiat oameni de valoare ai culturii româneşti: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Sever Pop, Ioan Miclea, Vladimir Ghika.

Studii bizantine de tradiţie

La Bucureşti, monahii asumpţionişti au susţinut şi încurajat apariţia revistei studenţeşti lunare "Decalogul" şi au construit pe strada gen. Christian Tell clădirea impunătoare unde astăzi este găzduită mănăstirea lor. Aici au transferat Institutul de Studii Bizantine de la Constantinopol, care a rezistat până în anul 1947, când în urma prigoanei comuniste biblioteca a trebuit să fie transferată la Paris.

După recuperarea imobilului, patru monahi asumpţionişti, doi români, un francez şi un belgian, s-au instalat aici pentru a da suflet şi vigoare misiunii prin redeschiderea Centrului de Studii Bizantine şi Întâlniri Creştine sub patronajul Sfinţilor Apostoli Petru şi Andrei.

În încheierea cuvântului său, părintele Lucian Dîncă a exprimat credinţa că "cei doi fraţi Apostoli ai lui Hristos pot inspira eforturile pentru dialog, pentru redescoperirea rădăcinilor profunde ale credinţei noastre. Sfinţii Părinţi ai Bisericii sunt teritoriul comun pe care ne întâlnim şi de unde putem extrage seva învăţăturii creştine, ei înşişi fiind hrăniţi spiritual şi construindu-şi reflecţia teologică prin meditarea Sfintei Scripturi".

Expuneri despre rolul creştinilor în societatea europeană de astăzi

În a doua parte a întâlnirii, ministrul de externe al României, Teodor Baconschi, a susţinut conferinţa cu tema: "Rolul creştinilor în societatea europeană de astăzi".

Pornind de la pasajul din Epistola către Diognet, care propune o descriere impresionantă a paradoxului condiţiei creştine, Teodor Baconschi a subliniat: "Creştinii nu trăiesc deosebiţi de ceilalţi oameni nici prin pământul pe care trăiesc, nici prin limbă, nici prin îmbrăcăminte. Nu locuiesc în oraşe ale lor, nici nu se folosesc de o limbă deosebită, nici nu duc o viaţă străină. Învăţătura lor nu e descoperită de gândirea şi cugetarea unor oameni, care cercetează cu nesocotinţă; nici nu o arată, ca unii, ca pe o învăţătură omenească. Locuiesc în oraşe greceşti şi barbare, cum le-a venit soarta fiecăruia; urmează obiceiurile băştinaşilor şi în îmbrăcăminte, şi în hrană, şi în celălalt fel de viaţă, dar arată o vieţuire minunată şi recunoscută de toţi ca nemaivăzută. Locuiesc în ţările în care s-au născut, dar ca străinii; iau parte la toate ca cetăţeni, dar pe toate le rabdă ca străini; orice ţară străină le e patrie, şi orice patrie le e ţară străină. Se căsătoresc ca toţi oamenii şi nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuţi. Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. Locuiesc pe pământ, dar sunt cetăţeni ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar, prin felul lor de viaţă, biruiesc legile.

Ei îi iubesc pe toţi oamenii şi toţi îi persecută. Nu se ţine cont de ei, sunt condamnaţi, îi ucid, dar prin aceasta ei câştigă viaţa. Sunt săraci, dar îmbogăţesc un mare număr de oameni. Sunt lipsiţi de toate şi pe toate le au din abundenţă. Sunt dispreţuiţi şi în acest dispreţ ei găsesc slavă. Sunt blestemaţi de alţii şi ei binecuvântează, sunt insultaţi, iar ei îi cinstesc pe aceştia. Nefăcând decât binele, ei sunt luaţi drept ticăloşi… Dar cei care îi detestă nu ar putea să spună cauza urii lor".

Deşi Epistola către Diognet evocă condiţia creştinilor în timpul perioadei persecuţiilor, totuşi nu se poate trece cu vederea actualitatea acestui tablou. Ea oferă răspunsuri întrebării privind prezenţa creştinilor în cetate şi raportul lor cu istoria. Prin ce creştinul este diferit de alţi cetăţeni?

Prin modul său de viaţă, care înainte de toate relevă o cetăţenie superioară, spirituală şi, am putea spune astăzi, o cetăţenie universală. Credinţa sa este măsura istoriei, care dă creştinului distanţa necesară pentru a înţelege şi a acţiona cu înţelepciune.

Fideli cetăţii lor şi respectuoşi faţă de legi, creştinii iubesc pe aproapele lor, incluzând aici pe cei care îi dispreţuiesc şi îi persecută. Această iubire universală identifică într-adevăr pe creştini, cei de care vorbeşte Epistola şi care au deplina conştiinţă de a fi creştini, aşa cum a evocat-o de curând Papa Benedict al XVI-lea. Papa afirmă că "această conştiinţă trebuie să fie apărată împotriva diferitelor forme de distrugere a memoriei, ameninţată de o subiectivitate care a pierdut fundamentul său şi de presiunea conformismului social şi cultural".

Într-adevăr, pentru a asuma un rol, trebuie să ştii de existenţa acestuia şi, în plus, mai este nevoie şi de voinţă. Or, societăţile europene ne arată adesea, în proporţiile şi nuanţele specifice, atât amnezia şi confuzia creştinilor, cât şi replica lor angoasată, sau truda lor de a ieşi dintr-o memorie polemică, atunci când ei ar trebui să lucreze pentru o memorie nouă, a reconcilierii.

Pentru a avea un loc la înălţimea rolului asumat de fondatorii Europei, pornind de la Constantin şi Carol cel Mare la Schumann, De Gasperi şi Adenauer, creştinii trebuie să înceapă a înţelege tradiţia lor, a înţelege şi mai ales a înceta să o opună modernităţii. Creştinismul a modelat lumea în care noi trăim, cum o recunosc astăzi până şi necreştinii, în ciuda episoadelor polemice împotriva creştinilor sau a Bisericii. Acest raport particular cu propria sa istorie şi tradiţie face parte integrantă din conştiinţa creştinului, a subliniat în continuare ministrul de externe al României.

După conferinţa susţinută de Teodor Baconschi, au avut loc binecuvântarea Centrului de Studii Bizantine şi sfinţirea icoanei celor doi patroni, Sfinţii Apostoli Petru şi Andrei. Apoi au urmat discursul IPS Ioan Robu, Arhiepiscop şi Mitropolit de Bucureşti, şi o scurtă agapă creştină.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!