Evanghelia zilei
Să aducem roade vrednice de Împărăţia cerurilor

Să aducem roade vrednice de Împărăţia cerurilor

Pr. Dumitru Păduraru, 21 Martie 2017

Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea. După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea, Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă. Matei 13, 24-30; 36-43

Domnul Iisus Hristos, în dorinţa de a ne arăta ce este Împărăţia lui Dumnezeu, a rostit mai multe parabole. Din spusele Sale vedem că Împărăţia Tatălui Ceresc se aseamănă: cu semănătorul, cu omul care seamănă sămânţă bună în ţarina sa, cu grăuntele de muştar, cu aluatul frământat de o gospodină, cu o comoară ascunsă, cu un neguţător de mărgăritare, cu un năvod aruncat în mare. Două dintre aceste parabole au fost explicate de El: cea cu semănătorul şi cea despre seminţele cele bune şi despre neghină. Mântuitorul ne arată că lumea întreagă este asemenea unui ogor pe care cresc plante bune, dorite de Dumnezeu, dar şi neghine, plante care nu aduc roade. Deopotrivă şi unele, şi altele se bucură de lumina soarelui şi cresc împreună, însă roadele fac deosebirea dintre ele. Sămânţa bună va aduce rod însutit şi va străluci în Împărăţia cerurilor, în schimb sămânţa cea rea, apărută în urma lucrării „celui rău”, va fi adunată şi aruncată în focul veşnic. Oare din sufletele noastre ce roade cresc? 


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!