Diaspora
Sărbătoarea primei parohii româneşti din America Latină

Sărbătoarea primei parohii româneşti din America Latină

Gheorghecristian Popa, 13 Noiembrie 2010

Prima parohie ortodoxă română din America de Sud a sărbătorit duminică, 7 noiembrie, împlinirea a 11 ani de la sfinţirea bisericii parohiale. Biserica din Caracas, Venezuela, constituie de 42 de ani singurul reper duhovnicesc pentru românii ortodocşi despărţiţi de ţara-mamă de aproximativ 14.000 km şi opt fuse orare.

Aşezat la poalele Muntelui Ávila, pe şapte coline, Caracasul este una dintre cele mai moderne capitale ale Americii Latine, caracterizată de explozia demografică din ultimii ani, dar şi de complexitatea situaţiei religioase. În această metropolă preponderent catolică, din punct de vedere religios, există încă ritualuri şi ceremonii din vechea religie amerindiană, dublate de activitatea prozelitistă a mai multor denominaţiuni harismatice şi evanghelice. Pentru cele aproape 200 de familii ortodoxe de origine română, singurul refugiu spiritual îl constituie, de aproape jumătate de veac, parohia românească aflată sub ocrotirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. În anul 1968, când a fost trimis aici de Patriarhia Română, părintele Costică Popa a găsit o colonie de români ortodocşi care nu aveau nici preot şi nici biserică. S-a ocupat de starea spirituală a acestora, dar şi de cea a românilor din Mexic, Argentina, Brazilia şi Columbia. Timp de 30 de ani s-a rugat împreună cu păstoriţii săi într-o biserică catolică, unde li se acorda pentru slujbe doar o oră pe zi. În tot acest timp, românii au visat la o biserică a lor, care să-i facă să se simtă mai aproape de casă şi de Dumnezeu.

Un vis de trei decenii, împlinit în trei luni

Dorinţa li s-a împlinit în urmă cu 11 ani, când au primit de la primarul suburbiei El Hatillo, Ségnora Flora Aranguren, un teren de 1.800 mp, în concesiune, pe o perioadă de 90 de ani. Primirea terenului a creat premisele ridicării unui lăcaş de cult ortodox în Caracas. La scurt timp, în curtea Muzeului Satului Maramureşean din Sighetu Marmaţiei s-a început construirea unei biserici din lemn de brad şi stejar pe module. Pentru a transporta la Caracas, în El Hatillo, noua biserică lucrată cu măiestrie de ucenicii meşterului Gavrilă Hotică, a fost nevoie de nouă containere. Sub îndrumarea inginerului constructor venezuelean de origine română Constantin Paul, a fost montat sfântul lăcaş, piesă cu piesă. În doar trei luni, s-a ridicat biserica în stil maramureşean, pe care românii din Venezuela şi-au dorit-o timp de 30 de ani. "Ridicarea şi împodobirea bisericii s-au făcut conform canoanelor bizantine, cu influenţe stilistice occidentale, cu un turn de 38 de metri şi cu ornamentaţie specifică picturii murale maramureşene. Modalitatea de asamblare este de influenţă germană, cunoscută şi sub numele "coada de rândunică", adică fără nici un cui, asemenea cămăşii lui Hristos, care era fără cusătură. La originea acestor realizări ctitoriceşti au stat avocatul Corneliu Popescu, pe atunci primar al districtului Chacao din Caracas, care a obţinut prin concesionare terenul, domnul Ionel Sima, care a sprijinit atât procurarea materialului lemnos, cât şi prelucrarea şi transportul lui în Caracas, şi, în mod special, preotul paroh Costică Popa, care i-a păstorit cu destoinicie şi i-a mobilizat pe românii de aici, făcându-i să înţeleagă cât de importantă este patria de origine, dar în aceeaşi măsură şi cea de adopţie, unde îşi trăiesc viaţa şi îşi desfăşoară activitatea", ne-a mărturisit părintele Vasile Lungeanu, actualul paroh.

Biserica a primit veşmântul sfinţirii din mâna patriarhului Teoctist

Slujba de sfinţire a fost săvârşită în cadrul primei vizite canonice efectuate de un patriarh al României în America Latină. La 7 noiembrie 1999, vrednicul de pomenire, părintele patriarh Teoctist a târnosit sfântul lăcaş, alături de Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, pe atunci episcopul românilor ortodocşi din Ungaria, şi de o delegaţie de preoţi şi demnitari români. Au fost prezenţi, de asemenea, şi reprezentanţi din partea altor Biserici, cum ar fi părintele arhimandrit Josep Dibb, din partea Bisericii Ortodoxe Antiohiene, şi monsegnor Ramon Vinke, secretarul Conferinţei Bisericilor Istorice din America de Sud, ca delegat al Eminenţei Sale Jorge Urosa Savino, cardinalul Venezuelei. Momentul a fost unul înălţător, pe care românii din Caracas îl consideră providenţial pentru cei 11 ani care s-au scurs de atunci. În toţi aceşti ani, biserica a fost pentru ei singurul lucru care le-a menţinut vii credinţa şi conştiinţa naţională. Despre locul acestei biserici în sufletele românilor din Venezuela, părintele paroh Vasile Lungeanu ne-a mărturisit: "În acest spaţiu sacru român, ne simţim ocrotiţi, iar pentru oaspeţii noştri, în special pentru ospitalierii fraţi venezueleni, această sfântă biserică reprezintă un veritabil simbol şi o reflexie a valorilor spirituale ortodoxe româneşti. Ea poartă mireasma veşniciei, iar noi privim de prin bolta ei, cu ochii sufletului, ca printr-o fereastră spre cer, încercând să ostoim dorul de casă ce ne mistuie adesea. Rugăciunile în această biserică sunt ca o respiraţie de lumină din existenţa milenară a lemnului ancestral, purtând mireasma codrilor maramureşeni ce şi-au dat ca o minune ofranda slujirii din Caracas, acum mai bine de un deceniu. De aceea, în aceste zile, românii de aici trăiesc bucuria regăsirii şi fiorul reculegerii în timp, după 11 ani de când biserica era adusă din pământul şi codrii străbuni, ca o mireasă sau ca o ofrandă înfăţişată lui Hristos. Pentru ei, Biserica "Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena" nu este doar o ctitorie obişnuită, ci o punte de lumină între două popoare despărţite de Ocean, dar legate prin aceeaşi sorginte: latinitatea. De aceea, astăzi, aerul sprinten de sărbătoare miroase parcă a eternitate, iar acest lemn masiv din care este tocmită biserica odrăsleşte sentimente înălţătoare, ca toiagul lui Aron sau ca pomul din mijlocul Raiului."

"Simbol al dăinuirii şi mântuirii noastre ca popor"

Părintele Vasile spune că biserica aceasta a venit la poarta Americii de Sud, în metropola Caracas, din pământul străbun ca o minune, purtând în ea ca într-o navă speranţele românilor pe care îi are în păstorire. "Încercând o întoarcere în timp, spre geneza şi traiectoria iniţială a acestui dar transcedental, suntem îndreptăţiţi să credem că biserica noastră este o frumoasă expresie a permanenţei în timp, a credinţei creştine ortodoxe, ca esenţă a spiritului românesc. Este un simbol al dăinuirii şi mântuirii noastre ca popor, în mijlocul urmaşilor metişilor sau amerindienilor de odinioară. Fiind primul dintre alte două lăcaşuri similare din diaspora românească, stă mărturie aici ca un monument specific de artă religioasă, provenind ca un dar al Maramureşului voievodal, ca un mărgăritar căruia se cuvine să-i dăm strălucirea meritată, slăvind pe Dumnezeu în limba hispanică, dar mai ales în graiul strămoşilor, deoarece în limba maternă ne putem ruga şi confesa cel mai fidel înaintea lui Dumnezeu. La slujba de sfinţire din 7 noiembrie 1999, vrednicul de pomenire patriarh Teoctist spunea: "Unde Dumnezeu îşi îndreaptă privirea, acolo înfloresc virtutea şi sfinţenia". Noi simţim că ochiul lui Dumnezeu, darul Lui cel sfânt, este acum asupra noastră. De aceea, credem că în biserică, loc de comuniune şi comunicare pentru fraţii români, ne putem detaşa de sentimentul înstrăinării, luând mai mult curaj în lupta cu păcatele veacului acestuia. Aici este cel mai autentic "acasă", după cum arăta psalmistul: "Mai bună este o zi în curţile Tale, Doamne, decât mii între străini". Dacă noi, românii de aici, vom străjui acest lăcaş, acest sfânt odor, vom fi şi noi străjuiţi de el", ne-a mai spus părintele paroh.

Implicări în dialogul ecumenic şi proiecte pentru promovarea Ortodoxiei

În prezent, parohia se află sub jurisdicţia canonică a Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi şi se bucură de sprijinul constant al Înalt Preasfinţitului Nicolae şi al Preasfinţitului Ioan Casian de Vicina, Episcopul-vicar al eparhiei. IPS Arhiepiscop Nicolae a efectuat două vizite pastoral-misionare în Venezuela, în anul 2006 şi în anul 2008, ultima cu prilejul instalării noului preot paroh. Cu această ocazie, a participat la întrunirea Conferinţei Bisericilor Istorice şi la Săptămâna mondială pentru rugăciune ecumenică, desfăşurată sub egida "No ceséis de orar". De altfel, parohia ortodoxă română din Venezuela este activ implicată în dialogul ecumenic, fiind membră a Conferinţei Bisericilor Istorice din Caracas, de mai bine de zece ani. "În Venezuela, pe plan ecumenic, se încearcă în prezent o consolidare a relaţiilor cu Biserica Catolică, Biserica Melchită, Biserica Anglicană, Biserica Maronită, Biserica Coptă, Biserica Ortodoxă Antiohiană, Biserica Greacă, Biserica Armeană şi cu Biserica Ucraineană. Astfel, barierele confesionale sunt depăşite în duhul frăţietăţii şi cu respectarea identităţii spirituale a fiecărei biserici", ne-a spus părintele Vasile Lungeanu.

Deşi comunitatea română din Caracas este restrânsă din punct de vedere numeric, îşi propune să realizeze mai multe obiective, între care conservarea actualului lăcaş de cult şi finalizarea demersurilor de includere în patrimoniul naţional, precum şi amenajarea în faţa bisericii a unui parc ce se doreşte a fi, de fapt, un spaţiu al prieteniei româno-venezuelene, simbolizată prin bustul reprezentativ al unei personalităţi culturale din fiecare ţară. Un alt proiect urmăreşte construirea Casei Culturale Române, un centru cu multiple funcţionalităţi religioase, culturale, tradiţionale şi cu atribuţii ecumenice. Tot pentru promovarea şi afirmarea credinţei ortodoxe în spaţiul american, Consiliul parohial intenţionează să amplaseze o troiţă de dimensiuni considerabile, în Insula Margarita, supranumită "Perla Caraibelor", situată în complexul de insule din Marea Caraibelor. În cadrul activităţilor catehetice, părintele paroh acordă o mare atenţie identificării şi remedierii tendinţelor moderniste excesive de laicizare şi secularizare, la care sunt expuşi credincioşii în America Latină. Pentru cultivarea relaţiei cu Biserica-mamă şi din considerente pastoral-misionare, un alt proiect prevede înfrăţirea districtului El Hatillo cu un oraş din România. "Întrucât există precedentul înfrăţirii districtului Chacao din Caracas cu oraşul Cluj-Napoca, dorim să realizăm înfrăţirea între districtul El Hatillo, unde se află şi biserica noastră, şi oraşul Brăila, evident prin demersurile autorităţilor. Astfel, s-ar realiza un deziderat la care se referea patriarhul Teoctist, în cuvântul de învăţătură rostit la sfinţirea bisericii: "Numai un popor statornic în credinţă poate dărui şi altora din frumuseţile neamului său!". Această afinitate cu Biserica neamului ne dă curaj sporit în continuarea slujirii noastre aici", ne-a declarat părintele paroh Vasile Lungeanu.

Misiune pe tărâm sud-american

Părintele drd. Vasile Lungeanu păstoreşte Parohia ortodoxă română "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din Caracas - Venezuela din anul 2008, când s-a transferat de la Parohia "Sfântul Spiridon Nou" din Brăila. Este continuatorul activităţii misionare a preotului Costică Popa, întemeietorul parohiei, care pentru merite deosebite în păstrarea identităţii naţionale a românilor din spaţiul american a fost decorat de preşedintele României, la 17 aprilie 2003, cu Ordinul naţional "Serviciul credincios", în grad de Cavaler, la Palatul Cotroceni.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!