Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului (Pomenirea morţilor)

Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului (Pomenirea morţilor)

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 18 Martie 2017

Sfântul Chiril (†386) era din părţile Ierusalimului şi avea 12 ani când se ţinea Sinodul de la Niceea, din anul 325. În tinereţe a slujit ca preot în Biserica Învierii din Ierusalim şi tot aici a rostit vestitele Cateheze (Cuvântări), prin care îi pregătea pentru botez pe cei ce doreau să se încreştineze, în fiecare an, la Paşti. Către anul 350, Sfântul Chiril a fost ales episcop al Sfintei Cetăţi. În anul următor, a avut loc arătarea semnului Sfintei Cruci pe cerul Ierusalimului, iar sfântul l-a înştiinţat amănunţit despre aceasta pe împăratul Constanţiu. Au început apoi zile grele pentru Biserica lui Hristos, iar împăraţii arieni, Constanţiu şi Valens, împreună cu episcopii arieni, au reuşit să-l scoată de două ori din scaun pe Sfântul Chiril, apărătorul dogmelor apostoleşti. După mai bine de 16 ani de surghiun, spre sfârşitul vieţii, Sfântul Chiril s-a întors în episcopia sa. Păstorindu-şi cu dragoste turma cea cuvântătoare şi lăsând Bisericii zestrea celor 24 de cateheze, precum şi pilda vieţii lui, a răposat întru fericire, după ce luase parte la Sinodul al 2-lea Ecumenic din anul 381.