Sinaxar
Sfântul Mare Mucenic Mina; Sfinţii Mucenici Victor, Vichentie şi Ştefanida; Sfântul Cuvios Teodor Studitul

Sfântul Mare Mucenic Mina; Sfinţii Mucenici Victor, Vichentie şi Ştefanida; Sfântul Cuvios Teodor Studitul

Arhid. Ştefan Sfarghie, 11 Noiembrie 2017

Sfântul Mina a trăit pe vremea lui Diocleţian şi Maximian (286-305) şi era din Egipt, creştin cu credinţa, iar cu slujba ostaş din ceata tribunului Firmi­lian, aflându-se cu trupa sa în cetatea Cotiani din Frigia. În întreg Imperiul Roman, creştinii erau aspru pedepsiţi cu chinuri şi cu moarte pentru credinţa lor. Atunci, fericitul Mina, nesuferind să vadă cinstindu-se rătăcirea păgânească şi închinarea la idolii cei fără suflare, a lepădat ostăşia şi s-a dus în munţi, în pustie, vie­ţuind mai bine cu fiarele sălba­- tice decât cu un popor care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu. După multă vreme, în cetatea Cotiani s-a făcut praznic mare în cinstea zeilor păgâni. Deci, Sfântul Mina, umplându-se de râvnă pentru Dumnezeu, a venit în cetate şi L-a propovăduit cu mult curaj pe Hristos Iisus Mântuitorul. Pentru aceasta a fost prins şi dus îna­intea lui Arghirisc dregătorul, care a poruncit să fie bătut cu vergi şi târât prin cioburi ascu­ţite. L-au frecat apoi cu gheme de păr aspru, fără milă, l-au ars cu făclii şi l-au tras pe roată. Dar Hristos îşi întărea Mucenicul care, rămânând nestrămutat în credinţă, striga că nu se va lepă­da de Hristos. Pentru aceasta, închinătorii la idoli i-au tăiat capul Sfântului Mina. Fragmente din sfintele sale moaşte se află şi în Bucureşti, la biserica ce îl are ca ocrotitor (Biserica „Sfân­tul Mina”-Vergu, Protopopiatul Sector 3). Astăzi pomenim şi pe Sfântul Mucenic Victor (†160), care s-a nevoit pe vremea lui Antonin Pius (138-161). Pentru că nu a vrut să se lepede de Hristos, a fost cumplit chinuit, iar mai apoi, jupuit fiind de pielea sa, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Văzând chinurile sale, Sfânta Muceniţă Ştefanida, soţia unui ostaş, a mărturisit cu mult curaj pe Domnul Iisus şi pentru aceasta mâinile i-au fost legate de vârfurile a doi copaci îndoiţi. Iar când le-au dat drumul, întor­cându-se copacii cu repeziciune la starea lor cea dintâi, au spin­tecat pe Sfânta Ştefanida în două bucăţi. Şi aşa fericita a primit cununa muceniciei.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!