Simptomele şi tratamentul ulcerului gastric şi duodenal la copii

Ulcerul gastric şi ulcerul duodenal sunt afecţiuni de cauză complexă, legate de tulburarea homeostaziei gastro-duodenale, având ca leziune comună ulceraţia.

Frecvenţa ulcerului gastric şi duodenal la copil este de 1,5% din totalul ulcerelor. Vârsta joacă un rol important în frecvenţa bolii ulceroase. Astfel, se consideră că cea mai mare frecvenţă se înregistrează la grupele de vârstă 0-3 ani şi 10-16 ani, în timp ce grupa de vârstă 3-10 ani prezintă o incidenţă mult mai redusă.

Boala se întâlneşte mai frecvent la băieţi, decât la fete.

Cauzele apariţiei bolii sunt complexe şi, în bună parte, cunoscute. La nou-născut, sugar şi copilul mic, ca urmare a modului particular de răspuns la diferitele stări de stres, apare ulcerul de stres, observat în cursul marilor detrese (detresă - stare patologică ce se caracterizează prin slăbirea gravă a unor funcţii - n.r.) hemodinamice sau respiratorii, al septicemiilor, al stărilor anorexice mai mult sau mai puţin grave, al insuficienţelor renale severe, al meningo-encefalitelor, al arsurilor grave, al traumatismelor cranio-cerebrale, hemoragiilor meningo-cerebrale şi intervenţiilor chirurgicale pe creier. Ulcerul de stres se localizează la nivelul stomacului.

La copilul mare, cauzele bolii sunt asemănătoare cu cele ale adultului. Alături de factorii genetici, factorii de mediu şi neuropsihici, consumul de medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (aspirină) sau steroidiene (cortizon), factorii infecţioşi sunt frecvent implicaţi în determinarea ulcerului gastric şi duodenal.

O grupă de factori importanţi implicaţi în apariţia ulcerului gastric şi duodenal sunt factorii de agresiune reprezentaţi de acidul clorhidric (HCl), cu rol necrozant în zonele gastro-duodenale cu rezistenţă minimă.

În apariţia ulceraţiei gastrice sau duodenale intervin factorii agresionanţi, împreună cu factorii de apărare ai mucoasei. La aceştia se adaugă factorii precipitanţi, care activează fie prin diminuarea forţelor de apărare a mucoasei, fie prin stimularea factorilor de agresiune.

Dintre factorii precipitanţi putem enumera:

- factorii alimentari: alimentaţie neraţională sub forma meselor neregulate, a exceselor de prăjeli, rântaşuri, condimente, cafea;

- factorii nervoşi - oboseala fizică şi psihică, stări conflictuale;

- abuzul de droguri ulceroase: aspirina, cortizonul, antituberculostatice, unele antihipertensive.

Cum observăm semnele ulcerului?

Simptomatologia clinică este cu atât mai necaracteristică cu cât vârsta este mai mică. La nou-născut, apariţia unei hemoragii digestive superioare, într-un context etio-patogenic şi clinic capabil de a antrena ulcerul de stres, obligă medicul să se orienteze spre acest diagnostic.

La sugari se poate observa alterarea stării generale, febră, stagnarea în greutate, vărsături repetate asociate cu paloare, agitaţie din cauza durerilor abdominale, hemoragie digestivă superioară sau hemoragie digestivă infecţioasă.

La copilul mic apar dureri abdominale, care nu iradiază şi nu au un orar precis şi se pot însoţi de greţuri, vărsături şi inapetenţă. La copilul mare simptomatologia se aseamănă foarte mult cu cea a adultului. Apar dureri abdominale recurente, cel mai adesea localizate la nivelul regiunii epigastrice. Copilul mare este anorexic, iar vărsăturile sunt mai rare. În perioada de debut a bolii copilul este irascibil, impulsiv sau timid. Când apar aceste simptome, prezenţa la medic este foarte importantă. Examenele clinice şi paraclinice vor tranşa diagnosticul.

Evoluţia ulcerului gastric şi duodenal se caracterizează prin periodicitatea puseelor acute şi alternanţa perioadelor dureroase cu perioade de acalmie. Complicaţiile posibile sunt: hemoragia digestivă superioară sau inferioară, perforaţia şi stenoza pilorică sau duodenală.

Tratamentul trebuie făcut în spital, sub supravegherea directă a medicului

Tratamentul ulcerului gastric sau duodenal impune măsuri igienico-dietetice stricte, cu repaus la pat, în spital sau în mediul familial, unde să se asigure un confort psihic corespunzător. În ceea ce priveşte alimentaţia, aceasta va fi predominant lactată o zi sau două, apoi, în următoarele 4-5 zile alimentaţia va fi compusă din brânză de vaci, ouă fierte moi, biscuiţi, pâine veche de două zile. După 6-7 zile se introduc în alimentaţie caşul, carnea albă fiartă, supe de zarzavat, cartofi fierţi sau copţi, unt, compot. Copilul va beneficia de 5-6 mese pe zi, egale ca volum.

După dispariţia durerilor se trece la un regim de cruţare mecanică, prin prânzuri reci, cruţare chimică, prin evitarea condimentelor, prăjelilor, sosurilor, conservelor, afumăturilor, dar şi cruţare termică, prin evitarea alimentelor prea reci sau prea fierbinţi. Această orientare de regim este folosită în ulcerul gastric sau duodenal necomplicat.

Nu este recomandat ca ulcerul gastric şi cel duodenal să fie tratat în ambulatoriu. De aceea, este obligatorie o perioadă în care se introduce tratamentul medicamentos şi, la nevoie, cel chirurgical.

Prognosticul ulcerului gastric şi duodenal al copilului este, în general, bun.

Ulcerele primare, ulcerele acute secundare şi ulcerele acute de stres au tendinţă spontană la vindecare atunci când nu au apărut complicaţii. Aproximativ jumătate din ulcerele cronice, care evoluează cu remisiuni şi exacerbări, persistă şi la adult.

Bolnavii cu ulcer gastric şi duodenal trebuie dispensarizaţi şi monitorizaţi clinic şi paraclinic de două ori pe an, în primul an de la debut şi o dată pe an după 3-4 ani.

▲ Durerile ulceroase se reactivează primăvara şi toamna

Ulcerul gastro-duodenal este o boală caracterizată prin apariţia unei ulceraţii cu sediul pe stomac, pe porţiunea superioară a duodenului, partea inferioară a esofagului. Se manifestă prin sindromul ulceros, afectând întreg organismul, de unde şi denumirea de boală ulceroasă. Afecţiunea constă într-o pierdere de substanţă a peretelui gastric sau duodenal, de formă rotundă sau ovală, având un diametru care variază de la 0,3 până la 3 şi chiar 4 cm şi mai mult (ulcere gigante). De obicei sunt unice, însă pot apărea simultan două sau mai multe. Ulceraţia (rana) pătrunde până în submucoasă. Atunci când ulcerul este penetrant, ulceraţia poate depăşi stratul muscular, ajungând chiar şi până în organele vecine (pancreas, ficat). Durerea la bolnavii de ulcer este intensă, însoţită în permanenţă de o senzaţie de arsură şi deseori iradiază în spate. Aceasta apare cu o anumită periodicitate, la intervale de 1-3 săptămâni, urmate de perioade de linişte, în care bolnavul nu se plânge de dureri, chiar dacă nu respectă regimul alimentar. De cele mai multe ori, însă, perioadele dureroase apar în cursul toamnei sau al primăverii (periodicitate sezonieră). Odată cu cronicizarea bolii, perioadele dureroase sunt mai lungi ca durată şi din ce în ce mai frecvente.